Lecția lui Hagi

O incomensurabilă vorbăreală, o retorică găunoasă și confruntări acerbe între diversele componente ale corpului politic românesc erodează, sever, am putea completa imediat, rezervele uriașe de inteligență, de putere de muncă și de creativitate ale poporului român. Nu este o afirmație de campanie electorală, ci o constatare ivită nu chiar din senin, ci în urma unei vieți trăite, cum, necum, cu bucurii și necazuri, cu entuziasme felurite și bombăneli pe măsură, printre și în mijlocul istoriei României/românilor din ultimele decenii. Fără să fim angajați politic înainte de ’89 și nici activi politic după, am suportat și ceea ce părea de nesuportat. O experiență seculară de adaptare și o lungă practică a artei compromisului, și cu părțile ei bune, nu doar cele pe care le incriminăm mereu cu îndîrjire etică, ne-au făcut imuni la imediat. Așa au rezistat românii, așa vor rezista și de aici înainte. Nu sînt simple vorbe. Oricîte beteșuguri are politica românească, așa cum e, cu partidele și oamenii ei politici, nu se poate fără ea. Schimbarea de care se tot pomenește pînă la sațietate în ultimii, deja, aproape 30 de ani – ciclul unei noi generații? – nu poate avea loc (poate nici nu e nevoie de ea), […]