Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Leon, (ne)înțeleptul
- 16-12-2011
- Nr. 605
-
Michael SHAFIR
- EVOCARE
- 5 Comentarii
Vestea m-a prins la Bordeaux, unde fusesem invitat pentru a conferenția la Universitatea „Victor Sagalen“ și la muzeul din localitate. O ciudată coincidență făcea să ne fi cunoscut la o conferință în Franța (Paris, 1985) și să ne despărțim tot așa. Pînă m-am reîntors la Cluj și am făcut față unei săptămîni deosebit de încărcate, se scrisese deja mai tot ce trebuia să se scrie despre Leon Volovici, inclusiv în paginile acestui săptămînal. Revista 22, precum și publicația on-line Acum, dar și alte publicații din România și din Israel îi dedicaseră, de asemenea, cîteva articole. Și atunci, de ce aceste rînduri? Poate pentru a întîmpina un pericol ce se întrevede deja la orizont: schimbarea la față a lui Leon. Dacă Ion Coja, specialist fără pereche în transformarea oricărui evreu decedat în evreu bun (inversînd astfel lozinca Mișcării Legionare în slujba căreia trudește), poate afirma că istoricul Holocaustului românesc Jean Ancel i-ar fi cerut iertare pe patul de moarte, de ce ne-am mira să citim mîine că Leon Volovici și-ar fi reconsiderat opera în același spirit înainte de a ne părăsi? La Washington, un profesor american, odată specializat în politologie și azi inegalabil în necrologie și în autolegitimare prin proximitate, se […]
Grabit sa dezvaluie optiunile funerare ale lui Leon Volovici, profesorul Shafir imi atribuie o carte despre Aurelian Pavelescu. In realitate am scris, impreuna cu istoricul Horai Bozdoghina, monografia \\\”Polemica Paulescu: stiinta, politica, memorie\\\” (Editura Curtea Veche, 2010). Respect opera profesorului Shafir si il consider o personalitate remarcabila al lumii academice din Romania. Spre deosebire de mine a avut, stiu, si norocul prieteniei cu Leon Volovici. Cu toate acestea, imi mentin pozitia ca un atac impotriva lui V. Tismeaneanu este de neinteles (si pentru mine de neacceptat) la despartirea publica dintre Michael Shafir si Leon Volovici.
In fuga condeiului, am folosit o expresie (\\\”sick and sickening\\\”) nepotrivita, pentru care imi cer scuze cititorilor si profesorului Shafir.
Cred ca domnul Shafir a facut exact ceea ce a facut domnul Tismaneanu. Dintr-un orgoliu care nu mai incape nici macar in paginile unui articol, domnul Shafir se razboieste cu Tismaneanu pe mormantul lui Leon. Leon e probabil mahnit peste masura de acolo de unde ne priveste.
Terminati oameni mici!
Domnul doctor Manu este o personalitate desore care nu stiu multe, dar pe care o admir pentru cartea sa referitoare la Aurelian Pavelescu. Din pacate nu vorbeste aici avand in spate o documentare similara si nici macar cunostiinte elementare despre cine a fost Leon Volovici si in ce a crezut. Dovada: daca ar fi fost la Ierusalim si ar fi facut o „vizita de Shiva” familiei celui care a optat sa fie ingropat intr-un cimitir mixt, desigur ca nu ar fi gasit framilia stand pe jos potrivit obiceiului evreiesc. Dar fara indoiala ca ar fi fost intampinat cu sentimente calde. Aflatul in treaba nu a fost nicodata o caracteristica a Lui Leon Volovici. Macar cu atat merita sa-i fie onorat spiritul.
Michael Shafir insulta memoria lui Leon Volovici si a celor care plang moartea carturarului. La moartea lui leon Volovici, suntem cu totii „among the mourners of Zion”. Daca am fi fost a ierusalim, am fi mers sa murmuram cuvinte de simpatie familiei, sa spunem Kaddish in camera cu obloane trase, cu oglinzi acoperite, sa vorbim putin si de bine pentru toti cei care sufera. Diatriba lui Michael Shafir impotriva lui Vladimir Tismaneanu , si cu aceasta ocazie, il dezonoreaza pe Michael Shafir, si este, in cuvintele cuiva care il cunoaste bine, „sick and sickening”.
Prof. Dr. Peter Manu
New York