Les Belles Etrangères la ora literaturii romane

Vica a vazut multe la viata ei. Vica are saptezeci de ani, iar viata nu prea i-a facut cadouri, cu exceptia unei vitalitati si a unei bune dispozitii – cind nimeni n-o infurie, ceea ce se intimpla adesea si dureaza putin. Ea-si gaseste timp sa-l lase pe sotul ei obez in fata televizorului, pentru a pleca in vizite matinale, ba ca sa-si ajute o cumnata, ca sa palavrageasca un pic – mult – pe drum, ba ca sa vada ce mai face derbedeul de nepot al ei si sa mai faca rost de niste banuti. Mai intii, sa incerce sa-si ia cei citiva lei pe care fratele ei i-i dadea in fiecare luna. Dar Ivona nu-i acasa, asa ca o sa-si piarda dimineata. Sa si-o piarda? Nu se stie. Cu ocazia acestor vizite, a acestor intilniri, intram in monologul interior al Vicai, intr-o memorie care a traversat toate marile evenimente istorice ale tarii din secolul al XX-lea. O mare felie istorica vazuta prin ochii unei femei din po-por, care a muncit din greu, si-a facut un rost in lume inainte ca istoria s-o trimita la loc comanda, dupa un alt razboi mondial si o schimbare de regim. Dar Vica sta […]