Libertatea din profil, pe fond închis

Sărbătorim mereu, cu porc şi cu bucurie, trecerea anilor în nefiinţă. Noul veac a fost de asemenea întîmpinat cu urale; deşi nou şi nepurtat, nu este exclus să fie doar o imitaţie; îl simt cum încurajează euforia prescurtărilor culturale, iniţiate cu succes în veacul precedent.   Laolaltă cu aromele de ultimă generaţie ale asemănărilor, şi reluările, ce exclud efortul creator al muncii, în fapt, superfluu, dacă nu chiar dăunător, se constituie material contemporan pentru muzeele cu acelaşi nume, ce-şi prelungesc însă treptat contemporaneitatea, începută peste mai bine de un secol. Cutezanţa şi practica cunoaşterii stîrnesc zîmbete indulgente – mentalitate geamănă cu exerciţiul imposturii. Nefiind plătită suficient, rostogolirea istovitoare a bolovanului spre înălţimi a fost abandonată, Maeştrii au murit, iar contemporanii bătrîni îşi măresc sînii, buzele şi-şi vopsesc părul – ce poate fi mai fascinant decît să fii mereu contemporan.   Tot greul apasă pe umerii predestinaţi ai curatorului, să umple ochi lacunele, cu pauze dense şi supraponderal semnificative, traduse apoi într-o limbă riguros contemporană; profil al libertăţii fără clauze, extinse capilar, asemenea industriei falsului intelectual, fenomen ce se prevalează, oficial, de ocrotirea severă a drepturilor omului; comercializarea falsului fiind, de asemenea, cuprinsă în fişa aceloraşi drepturi.   Noul colecţionar îi […]