Limbă de poet

Angela Marinescu răstoarnă cursul obişnuit de evoluţie al unui poet, exploziv-creativ în tinereţe şi diminuat apoi artistic, tot mai mult, pînă la drama sterilităţii şi a autopastişei. Volumele din ale căror poeme se formează antologia Probleme personale (alcătuită de Gellu Dorian, cu acordul autoarei) sînt, toate, din ultimii douăzeci de ani: de la Var (1989) şiCocoşul s-a ascuns în tăietură (1996) la Fugi postmoderne (2000), Limbajul dispariţiei (2006), Întîmplări derizorii de sfîrşit (2006) şi Probleme personale (2009).   E mai puţin relevant că frecvenţa cărţilor de poezie a fost păstrată. În fond, există atîţia veleitari şi grafomani cărora nu ritmicitatea le lipseşte. Notabil e că autoarea, ce a debutat editorial la sfîrşitul deceniului şapte (nefiind, totuşi, asimilată de generaţia ’60), a ajuns să evolueze pe un arc de cerc foarte larg, concurînd şi interferînd cu discursuri poetice extrem de diferite. „Şaptezecismul“ rafinat şi manierist, „optzecismul“ ironic şi relativizant, „nouăzecismul“ realist-expresionist, cu secreţii fiziologice şi nimb, în fine, „milenarismul“ anarhist, de ruptură cu societatea şi cu ultimele convenţii literare: toate aceste paliere generaţioniste distincte le vedem integrate într-o poezie ce reuşeşte să rămînă frapant originală. Şi, pentru că am scris în mai multe rînduri despre volume şi plachete ale Angelei Marinescu, […]