Adam Ledgeway este profesor de lingvistică romanică la Facultatea de Limbi Moderne şi Medievale a Universităţii din Cambridge (şi decan al acestei facultăţi, din 2015), membru al Colegiului Downing din Cambridge și Fellow of the British Academy. Este unul dintre cei mai cunoscuţi romanişti din Europa, cu remarcabile contribuţii în studiul latinei, al limbilor romanice vechi, al dialectelor italieneşti de sud şi, mai recent, al sintaxei limbii române. Format la Universităţile din Salford şi Manchester ca discipol al reputatului romanist Nigel Vincent, Adam Ledgeway şi-a început cariera didactică la Universitatea din Cambridge, unde a urcat toate treptele universitare. A ţinut prelegeri ca profesor invitat în centre importante de romanistică din Europa (Universitatea din Molise, Universitatea Federico II din Napoli, Universitatea din Zürich, Universitatea din Manchester, Universitatea din Veneţia, Universitatea din Leiden, Universidade Nova de Lisboa, Universitatea din București). Pe 19 ianuarie 2016, a primit distincția Doctor honoris causa al Universității din București. În perioada 6-10 decembrie 2017, profesorul Adam Ledgeway se află la București. Pe 6 decembrie, la ora 18.00, la Biblioteca Facultății de Litere, Adam Ledgeway participă la lansarea traducerii românești a cărții sale, From Latin to Romance. Morphosyntactic Typology and Change (De la latină la limbile romanice. Schimbare morfosintactică și tipologică, apărută la Univers Enciclopedic), volum ce va fi prezentat de profesorii Universității București: Mircea Dumitru, Gabriela Pană Dindelegan, Rodica Zafiu, Ștefan Colceriu, Alexandru Nicolae; moderator: Emil Ionescu. Între 6 și 10 decembrie, Adam Ledgeway este vorbitor invitat la conferința internațională Going Romance, organizată de Facultatea de Litere a Universității din București, în parteneriat cu Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ al Academiei Române și cu Institutul de Cercetări al Universității din București. Profesorul Adam Ledgeway ne-a răspuns la cîteva întrebări, înainte de sosirea la București.
Au apărut schimbări în lumea universitară britanică, în contextul sociopolitic actual?
Sigur că da, după nefericita decizie a Guvernului britanic de a ieși din Uniunea Europeană, universitățile britanice se confruntă cu un grad mare de nesiguranță în toate domeniile, dar mai ales în privința accesului la fonduri de cercetare europene, de care depindem destul de mult în prezent, și în privința capacității de a atrage și de a păstra cei mai buni studenți și profesori sau cercetători; facultatea noastră ar putea să nu mai participe la programul Erasmus+ – în prezent parte din planul de învățămînt al multor studenți din ciclul de licență, care petrec obligatoriu un an în străinătate, într-o țară sau în mai multe țări, în cadrul acestui program. Pe scurt, viitorul este foarte nesigur, iar acest lucru influențează enorm capacitatea universităților de a face planuri strategice și operaționale.
Ce ați reușit să faceți ca decan al Facultății de Limbi Moderne și Medievale a Universității din Cambridge în ultimii doi ani?
N-a fost o perioadă ușoară. Am preluat conducerea Facultății de Limbi Moderne și Medievale imediat după o evaluare mai puțin măgulitoare, a cărei recomandare principală a fost reorganizarea radicală a facultății, în sensul creării unei structuri plate, din care să fie eliminate cele șase departamente (franceză, germană, italiană, limbi slave, spaniolă și portugheză, lingvistică teoretică și aplicată). Prin urmare, în cea mai mare parte a ultimilor doi ani, am construit și am supravegheat, în colaborare cu colegii mei, această restructurare majoră a facultății, care a fost pusă în aplicare din octombrie. Deși este recentă, noua structură centralizată este deja funcțională și sînt deja vizibile beneficiile în unele domenii în care facultatea poate acum funcționa operațional și strategic într-un mod mult mai eficient și de succes. Pe scurt, sînt încrezător în faptul că vor fi multe beneficii pentru profesori și pentru studenți și că facultatea va continua să înflorească, în calitatea sa de centru foarte important de învățămînt și de cercetare pentru limbile străine, pentru studiile culturale și pentru lingvistică.
Între timp, ați devenit Fellow of the British Academy. Ce presupune această
poziție? Prezența dumneavoastră în
Academie va influența la nivel decizional dezvoltarea lingvisticii (romanice) în Marea Britanie?
Probabil că este cam devreme să mă pronunț, fiindcă am devenit membru al Academiei Britanice abia din vara trecută și încă învăț ce presupune acest rol și cum pot să îmi reprezint mai bine domeniul. Sînt totuși încrezător că voi fi o forță activă și pozitivă în Academia Britanică, unde voi milita pentru ca disciplinele lingvistică și filologie, precum și lingvistica romanică, de care sînt cel mai legat afectiv, să-și continue dezvoltarea în Marea Britanie. Sînt mai ales nerăbdător să mă implic în multe inițiative ale Academiei Britanice, adesea susținute și de Guvernul britanic, care constau în promovarea și susținerea învățămîntului și a cercetării în domeniul limbilor străine, al lingvisticii, al filologiei, atît la nivel național, cît și internațional.
Între timp, ați început să lucrați, în paralel, și la un proiect de cercetare (finanțat de Leverhulme Trust), despre contactul italo-grec în sudul extrem al Italiei. Mai încape în programul dvs. o cercetare atît de complexă, care presupune și o muncă de teren enormă?
Acest proiect de cercetare extrem de important, Fading Voices in Southern Italy: Language Contact in Magna Graecia, finanțat cu generozitate de Leverhulme Trust, îmi ocupă, într-adevăr, o mare parte din timpul alocat cercetării, dar, într-un fel, este și în competiție cu multe alte cercetări ale mele și, mai ales, cu datoriile administrative. Sînt însă norocos să am două excelente colaboratoare, dr. Norma Schifano și dr. Giuseppina Silvestri, ambele cercetătoare postdoctorale în cadrul proiectului, care se ocupă de derularea pas cu pas a proiectului și care au făcut și o amplă cercetare de teren, de șase luni, în Salento și în Calabria, în 2016. Pînă acum, am prezentat numeroase comunicări despre diferite subiecte de morfosintaxă, ale căror versiuni scrise încep să fie publicate în diferite locuri (pentru mai multe informații, a se vedea pagina proiectului, https://greekromanceproject. wordpress.com).
În comunitatea internațională, monografia dumneavoastră, From Latin to Romance, a avut un impact răsunător. Practic, este o lucrare prin care bătrîna disciplină a lingvisticii comparate romanice se îmbracă în hainele cele noi ale lingvisticii contemporane și continuă să suscite interesul lingviștilor de astăzi. Ce este diferit în traducerea românească a lucrării From Latin to Romance și cum credeți va fi primită de publicul român? (Traducerea Originilor limbilor neolatine de Carlo Tagliavini, coordonată de Al. Niculescu, a avut un mare impact în România…!)
Sînteți generoși cu laudele. Versiunea românească diferă de originalul englezesc pentru că, pregătind-o, colegii (și prietenii) mei români au făcut anumite completări, îmbunătățiri și corecturi și au adăugat unele date din limba română, care vor fi de interes pentru cititorul român. În multe cazuri, traducerea ne‑a pus, pe mine și pe colaboratorii mei români, în situația de a discuta unele exemple sau probleme empirice și teoretice ridicate în carte, iar această colaborare fructuoasă a dus la destule modificări și îmbunătățiri ale cărții. Așadar, rezultatul nu este o simplă traducere a textului original englezesc, ci o versiune prelucrată și îmbunătățită. Sînt convins că această carte va fi primită bine de publicul românesc și pentru că, încă din versiunea englezească, am rezervat un spațiu larg și am acordat o mare atenție faptelor din română (ceea ce, din păcate, nu se întîmplă întotdeauna în studiile care își propun să cerceteze comparativ limbile romanice), subliniind importanța acestora pentru o înțelegere corectă a morfosintaxei comparate romanice. Un alt punct de atracție, și un aspect original al cărții care va fi cu siguranță pe placul cititorului român, este alăturarea și compararea unor abordări diferite, dar nu total incompatibile, ale morfosintaxei romanice, care ilustrează modul în care diferite modele teoretice și diferite abordări ne permit să interpretăm aceleași fapte dintr-o mare varietate de perspective.
În perioada aceasta, la București este un adevărat „festival“ lingvistic. Am avut conferința internațională anuală a Departamentului de Lingvistică al Facultății de Litere la sfîrșitul lui noiembrie, la care ați participat ani la rînd, pe 6 decembrie are loc lansarea traducerii românești a cărții dvs. iar între 7 și 9 decembrie se desfășoară, tot la Facultatea de Litere, conferința Going Romance, la care sînteți vorbitor invitat. Cum vă simțiți în comunitatea lingvistică de la București?
Pur și simplu, mă simt ca acasă!