„Lipsa noastră de iniţiativă şi de preocupare a dus la situaţia critică a sălilor de cinema din România“
Interviu cu Tudor GIURGIU, realizat la TIFF–Cluj
TIFF 2014 a început cu o campanie de responsabilizare a publicului şi a autorităţilor cu privire la situaţia sălilor de cinema din ţară: conform unui studiu Media Salles, România este statul european cu cele mai puţine săli de cinema, 78% dintre oraşele ţări nici măcar nu au săli, existînd 0,89 de ecrane la 100.000 de locuitori. Prima conferinţă a campaniei Salvaţi Marele Ecran de pe 31 mai a cuprins o serie de prezentări ale unor invitaţi din ţară şi din străinătate, specialişti în domeniul audiovizualului (Marta Materska-Samek, Cinema Development Foundation din Polonia, Tina Hajon, Croatian Audiovisual Centre, Ivo Andrle, Aerofilms Cehia, Robert Ene, dcinex Cinema), iar Tudor Giurgiu, directorul TIFF, a făcut o prezentare a situaţiei sălilor de cinema din România şi a lansat programul de crowdfunding pentru depozitul de filme din Cluj, lăsat în paragină de peste douăzeci de ani. Am stat de vorbă cu Tudor Giurgiu despre ce soluţii se pot implementa, despre adevăratele probleme ale cinemaului românesc şi despre cine ar trebui să-şi asume responsabilitatea. Sîntem într-un moment în care se vorbeşte despre salvarea marelui ecran. Cum s-a ajuns în situaţia în care este nevoie să fie salvat? Cred că de vină sînt cei care au […]
solutii exista, Giurgiu are dreptate : invocarea economicului este scuza facila, simptomatica pentru neasumarea responsabilitatii colective în acest declin.
renasterea marelui ecran tine de implicarea puterii publice (în partenariat cu sustinerea privata) si de educatie. un oras de marime medie poate finanta o sala si echipament de proiectie, propunînd distributie pentru productiile non-comerciale, care inunda ecranele centrelor comerciale din marele orase de ani buni, apoi partenariatul cu fonduri private si mobilizarea civica pot prelua stafeta si da continuitate unor proiecte curajoase.
este timpul ca Romania sa permita filmului european si românesc sa fie proiectat în orasele sale, în sali moderne si confortabile. publicul va veni, se va educa cu timpul, dar trebuie sa aiba la ce !