Literatura si orasul

Scriitorii si orasul. Dupa cum bine se stie, orasul – oricare oras – nu-i doar un loc geografic, ci si un teritoriu urban. E si un spatiu literar, locul unde se contopesc mitul, fictiunea si realitatea. Fiindca nu degeaba scriitorii – romancierii, dramaturgii si, fireste, poetii construiesc orase. Ei le creeaza, le configureaza si le remodeleaza, carte dupa carte si veac dupa veac, in imaginarul colectiv. María Zambrano, filozof spaniol, arata ca „unui oras fara scriitori ii lipseste esenta citadina, raminind doar un complex conglomerat, care se poate schimba, transmuta ori face nevazut, fara sa i se remarce lipsa. Un oras fara un scriitor – adauga ea – e un templu pustiu, o piata publica fara centru, ori poate descentrata, cu centrul la margine, intr-un colt, ca sa-si lase locul, ori sa lase in locul lui un lucru cu numele nici macar bine catalogat, un lucru caruia, in realitate, nici nu i s-a destinat un cuvint“. Am putea crede ca, de fapt, daca oamenii n-ar scrie, orasele nici n-ar exista. Nasterea orasului se leaga astfel de inventarea scriiturii, iar cresterea si dezvoltarea sa ulterioare nu pot fi separate de evolutia epicii, care e un gen narativ, si, posterior, de cea […]