Literatura, soluţia lui Rushdie împotriva fundamentalismelor

În 1989 (pe 14 februarie, chiar de Ziua Îndrăgostiţilor, ce ironie!), cînd lumea est-europeană asista la o schimbare din temelii a vechii ordini economice şi politice, în alte colţuri ale lumii se prefigura un alt tip de conflict ce avea să capete proporţii de neimaginat în deceniile următoare şi care nu şi-a găsit nici în prezent rezolvarea: ciocnirea dintre lumea seculară şi fanatismele de tip religios (în acest caz, al lui Salman Rushdie, de tip islamic). Pe 14 februarie 1989, cînd lumea Occidentală sărbătorea un eveniment laic, dinspre Orientul islamizat venea o ameninţare extrem de serioasă, ce punea sub semnul întrebării întregul eşafodaj al gîndirii vestice, avînd la temelie libertatea de expresie: ceva nemaiauzit pînă atunci avea să-i schim­be pentru totdeauna viaţa celebrului şi controversatului scriitor Salman Rushdie, care primeşte o condamnare trimisă parcă din Evul Mediu: o fatwa, condamnare la moarte pentru blasfemia de a fi scris Versetele satanice (o carte, de altfel, de-a dreptul inofensivă şi deloc jignitoare la adresa islamului, dacă vreunul dintre cei care s-au simţit jigniţi doar de titlu ar fi avut răbdare să o şi citească). Conform acestei fatwa, emise de ayatollahul Khomeini, toţi credincioşii musulmani, oriunde s-ar fi aflat în lume, erau chemaţi […]