Literatura supravegheata (II)

De la omniprezenta pasiva la actiunea violenta Cu precautiile „metodologice“ inainte-formulate, propun in continuare patru tipuri de prezenta a Securitatii in viata literara/culturala/intelectuala romaneasca de la mijlocul anilor ’60 si pina in 1989 (nu ma ocup aici de situatia din perioada de inceput, stalinista, a stabilizarii regimului prin teroare si represiune dura). Prezenta difuza. Pentru marea majoritate a profesionistilor domeniului/domeniilor cultural/e, ca si pentru grosul populatiei, politia politica a fost in toata aceasta perioada o „prezenta difuza“, invizibila: toata lumea stia ca Securitatea e pretutindeni, insa, daca te „fereai“, daca nu ofereai prilejuri pentru a intra in vizorul si in anchetele ei, viata mergea inainte fara probleme, fara contacte directe cu oculta institutie, intr-o relativa libertate. Nevazind-o „in actiune“, pericolul pe care ea il reprezenta nu parea foarte mare. Atit sentimentul de independenta, cit si – de partea cealalta – constatarea ca micile gesturi de impotrivire nu stirneau mari contrareactii explica numeroasele nonconformisme si „fapte de vitejie“ ale artistilor nostri, de la micile razvratiri la „fitilele“ strecurate in texte, aluzii politice s.a.m.d. Foarte probabil, tocmai constiinta faptului ca se exprimau in interiorul unui sistem totalitar, represiv, sub supravegherea Securitatii si a citorva filtre succesive de cenzura a stimulat atari comportamente […]