Logica absurdă a lumii și purgatoriul digital

Am citit ultima carte a lui Vlad Zografi, Efectele secundare ale vieții, în două chei: prinsă de intriga ei, de pistele neașteptate pe care le deschidea, și cu o mare curiozitate, întrucît cartea e pe alocuri un fel de enciclopedie insidioasă a începutului de secol XXI. În oricare dintre cele două registre am citit-o, mi-am spus același lucru: romanul este o operă totală, care pune în mod paradoxal împreună, cu forța specifică acestui bulversant scriitor care este Zografi, filozofie și literatură, replici aiuritoare pe care le dezlănțuie dramaturgul și discursuri elaborate, specifice omului de știință; viața în incongruitatea ei, în pletora de recuzite ale banalului și insignifiantului și în revelațiile ei fundamentale. Simfonie de pulsiuni, dorințe și idei Romanul lui Zografi este o operă totală, pentru că se mișcă cu eleganță, naturalețe și forță pe mai multe registre: registrul personajelor, al unei intrigi cu nenumărate piste false, al unei panorame extrem de subtile a lumii românești, dar și al crizelor lumii contemporane, precum şi registrul politicii și al jurnalismului sau al dezbaterilor de idei. În pofida tuturor acestor straturi, Efectele secundare ale vieții nu e nicidecum un hibrid, ci un roman polifonic, o simfonie de pulsiuni, dorințe și idei în […]