Lovitură de stat? Da, dar nu în România!

  • Recomandă articolul
O simandicoasă masă rotundă, un marş în ritm alert-viril şi un vociferant miting au consemnat suita de comemorări dedicate momentului referendumului pentru suspendarea şi demiterea preşedintelui Traian Băsescu din vara anului 2012. Momentul teoretic-ştiinţific al acestei bizare comemorări (termenul le aparţine organizatorilor, adică Partidului Mişcarea Populară şi braţului veşnic justiţiar al preşedintei PMP, Elena Udrea) a fost, evident, conferinţa susţinută de Traian Băsescu. După emoţionanta luare de cuvînt de la London School of Economics a fost, după opinia noastră, cea mai cuprinzătoare trecere în revistă a problemelor societăţii (id est ale Justiţiei, căci asta furnică mereu glanda etică a preşedintelui) româneşti. Trecem peste multele acuze aduse unora şi altora şi ne vom opri asupra unei afirmaţii, repetate ulterior şi de emulii gîndirii prezidenţiale. Este vorba despre lovitura de stat care a avut loc în 2012. Presupusă sau reală, după cum a fost trîmbiţată în multe capitale europene. Mai ales de către fostul ministru al Justiţiei, Monica Macovei, la sediul de la Bruxelles al Uniunii Europene, unde s-a clamat fraudarea referendumului pentru demiterea preşedintelui cu 1,5-2 mi­lioane de voturi. Cifrele, halucinante prin dimensiunea lor – să nu uităm amploarea verificărilor şi descinderile procurorilor prin diverse cătune care au băgat spaima în […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.