Lucian, fiinţele fîlfîitoare şi roboţii din pachete goale de ţigări

Relaţia lui Lucian (actantul principal, care dă şi titlul celui mai nou volum de poeme marca V. Leac, pdf-ul Ninpress 2009) cu roboţii de hîrtie pare să fie una cu mult mai complexă. Lucky, „robotul galben din camel“, „Bob cel lucitor din dunhill“, „Croitoraşul din assos“, Dan Mincinosu, Puk, „robotul construit de ea“, plus infirmul mr. Stan, par să fie la fel de vii în mintea pacientului la neuropsihiatrie, pe cît sînt şi celelalte personaje: domnu’ doctor, doamna silvia, arhitectul andrei, patronul cornel sau Iniţială, în care identificăm un coleg de salon. Roboţii nu fac de fapt parte din povestea cu spitalul, care este numai rama, epilogul adevăratei poveşti ce va fi reconstituită pe parcurs, din indiciile, nu foarte generoase, oferite de Lucian. Prezenţe afective, şi nu simple obiecte, Lucky şi ceilalţi sînt situaţi chiar în centrul poveştii lui Lucian şi a paredrei lui, eroina „accidentului“ (din cîte ne putem da seama, „Ea“ se sinucide). V. Leac îşi structurează volumul pe aceste două voci, a lui Lucian (bruiat din cînd în cînd de elucubraţiile lui Iniţială) şi a „ei“, montate într-un fel de chinuită istorie, de care autorul se detaşează cu discreţie, fără a se arăta vreodată măcar tentat să […]