Lumea exilului (II)

Fundatia „Iuliu Maniu“ a implinit, in toamna anului 2001, 50 de ani de existenta. Nu este cea mai veche asociatie a romanilor din America (dupa toate probabilitatile, cea dintii a fost societatea Carpatina, din Cleveland, Ohio, infiintata in 1902), dar in mod sigur cea mai bine cunoscuta. Ne aflam la sfirsitul ultimului razboi mondial. Una dintre consecintele lui a fost si aparitia in Europa occidentala a unui val gigantic de refugiati, multi dintre ei fara mijloace de trai, fara documente de identitate si fara capacitatea de a-si dovedi gradul de educatie. Organizatia Natiunilor Unite a decis pina la urma ajutorarea acestor nedoriti, iar prin serviciul de relocare, multi au fost admisi in Statele Unite si preluati de International Refugee Organization (IRO). Dar aceasta nu schimba situatia romanilor, care raminea cu deosebire grava. Argumentul sovieticilor era acela ca Romania, Iugoslavia si Bulgaria au fost eliberate de sub dominatia fascista. Asa stind lucrurile, ele nu puteau avea refugiati. Interdictia admiterii romanilor va fi ridicata prin legi adoptate succesiv in 1948, 1953 si 1965, ceea ce va face ca un numar de compatrioti ai nostri sa poata emigra in America. De aici necesitatea unei organizatii care sa faciliteze integrarea nou-venitilor in sistemul tarii-gazda. […]