Lumina asediata

Exista o iconoclastie a raului? Intrebarea presupune existenta unei idolatrii a lui. Ei bine, da! Exista. Si una, si alta legitimindu-se reciproc prin ricoseu. Scontat sau involuntar, faptul nu poate trece neobservat, iti sare in ochi cind te astepti mai putin. Se poate chiar vorbi de un mit al narcisului „Urit“ in lumea contemporana. In fata raului, binele e luat drept o erezie. Pentru bine, in schimb, raul face figura unui nonconformist arogant. Recuperabil, chiar daca nu intotdeauna recuperat. Cu toate acestea, binele nu-si pierde niciodata credinta, speranta si iubirea care merg mina in mina. Ceea ce nu se poate spune despre antonimul sau, raul. Acesta nu crede, nu spera, si despre iubire cu atit mai putin ar putea fi vorba. Si totusi, iata, ne incumetam sa le aducem laolalta in ipostaza luminii si a intunericului, asa cum sint personificate, mai mult decit metaforic, in intreaga pictura a lui Ervant Nicogosian. La el, cele doua entitati nu dialogheaza, ci isi rostesc fiecare in parte monologul propriu. Interferentele cromatice nu exclud totusi o confruntare subterana, ale carei ecouri apar difuz la suprafata, intr-o penumbra obsedanta. In toate imprejurarile, viata si opera unui artist sint indestructibil legate, prezentul lor este intotdeauna la […]