LUNTRE ŞI PUNTE. Ceva ce nu înţeleg

  • Recomandă articolul
Destrămarea USL reprezintă cea mai mare eroare de strategie politică din România postcomunistă. Denunţată de PNL în 25 februarie 2014 și lipsită de un minim suport obiectiv ca urmare a asocierii liberalilor cu PDL, USL a fost mai mult decît o alianţă. Purtată de un puternic val de simpatie populară, USL a apărut la timp şi oportun, ca replică articulată la deteriorarea democraţiei şi la stricarea păcii sociale sub regimul autoritarist al lui Traian Băsescu. USL s-a agregat, din mers, cu emoţia revendicativă degajată de mişcările de stradă din iarna lui 2012. Nici o altă coaliție ivită după căderea dictaturii ceauşiste nu a fost adoptată atît de spontan şi în număr copleşitor de un electorat pentru care USL însemna atît o soluţie de modificare radicală a mersului societăţii, cît şi garanţia unei revanşe aprige la abuzurile regimului Băsescu. USL s-a impus categoric pentru că s-a dezvoltat, parţial datorită antagonizării scenei politice mai cu seamă sub al doilea mandat al lui Băsescu, într-o logică a bipolarismului, a celor două blocuri antrenate într-o confruntare fără nuanţe, alb versus negru: de o parte – USL, de cealaltă – Traian Băsescu şi forţele fidele acestuia.   Cu atît mai surprinzătoare avea să apară, în […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.