Luptatoarea de Tai Chi Chuan

1. Ea este vecina mea. De ani de zile traim la acelasi etaj. Din cind in cind introducem in acelasi timp cheile grele in usile din perioada Gründerzeit. Apoi eu dispar in holul meu, un furtun lung, subtire, acoperit cu cinepa galbena, de aproape un metru latime. Si ea dispare in holul ei, cu pardoseala vopsita inca intr-un maron unitar din anii patruzeci. Culoarea este infecta. Cu un luciu mat si aproape imposibil de indepartat, ea seamana cu fecalele pe care ciobanestii le lasa in urma pe strazile de aici, atunci cind stapinii le dau bucatele de hrana uscata de culoarea ruginii. De o saptamina s-a lasat linistea in aripa laterala, odinioara selecta, a casei evreiesti cu locuinte de inchiriat din strada Lehnin, in care doar noi mai locuim, ea si cu mine. Un corp de cladire cu camere tipic berlineze, sub forma de patrate carora le-a fost taiat un colt, camere cu trei pereti care dau spre exterior, care practic nu pot fi incalzite, iar toaleta se afla intre etaje. inca inainte de inceputul iernii, chiriasii, putini, citi mai ramasesera, s-au mutat, cu precadere in apropierea unor rude, in blocuri cu incalzire centrala si tomberoane de gunoi, undeva prin […]