Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Magiunul de Topoloveni
- 09-12-2011
- Nr. 604
-
Bedros HORASANGIAN
- Actualitate
- 3 Comentarii
Magiunul de Topoloveni ar fi singurul produs românesc înregistrat la nivel european. Așa se știa din vorbă în vorbă – agenția de știri cea mai lesnicioasă la români –, așa au anunțat și cele mai frecventate posturi de radio și de televiziune. Ce e spus nu e nevoie să fie și scris. La ce bun să ne mai încurcăm în atîtea acte? Acum vreo două secole, în Oltenia lui Adrian Cioroianu și a lui Petre Pandrea a da mîna ținea loc de orice înscrisuri. Vorba era vorbă, iar onoarea nu era o vorbă-n vînt. Așa, cum altfel? Și onoarea militară însemna un mare lucru în societatea românească. Astăzi, mai ușor cuonoarea, e suficient să ai doar stele pe umăr, patru, cum are generalul Gabriel Oprea, ministrul Apărării Naționale (portofoliu care ar fi trebuit să fie ocupat de un civil, conform normelor europene). Generalul Oprea are „misiuni“ de cel mai înalt interes: militar, civil, diplomatic, protocolar. Ultima izbîndă, la care am surîs mînzește precum Traian Băsescu cînd a primit setul de cărți de Marcel Proust, se dovedește decorarea Patriarhului Daniel cu decorația Onoarea Militară. Nu am înțeles bine motivația – dacă o fi fiind vreuna –, am încercat să deslușim […]
Excelent articol, mulțumim, domnule Bedros Horasangian!
Căutați o motivație pentru gestul generalului Oprea? Nu știați, oare, că (pe la sate, mai ales) preoții parohi le „predică” enoriașilor despre „providențialii” Băsescu &compania? În cel mai pur stil dâmbovițean? Se dezleagă, astfel, și misterul absenței Prea Fericitului Daniel de la Ședința Solemnă a Parlamentului României.
Cât despre PAUL GOMA, nici zece statui nu vor putea răscumpăra amărăciunea și suferințele provocate, în primul rând, de cei în care a crezut, de prietenii neprieteni… din „bǎcǎnia plinǎ de-umbre şi produse de elitǎ putrezite în minciuni de clasǎ”, cum atât de sugestiv subliniază Pierre, în comentariul de mai sus.
Celor care umblǎ cu fofîrlica.
MINUNE ! Mai existǎ şi lucruri grozave printre atîtea grozǎvenii, ipocrizii, mitocǎnii,interese de gaşcǎ, scaune, posturi , bîrfe, poziţii, faimǎ şi alte tot felul de mahalagisme autohtone româneşti întîlnite mai la tot pasul chiar şi în ‘’frageda culturicǎ dîmboviţeanǎ’’.
Şi iar Minune, de trei ori Minune.
Mai pe la apus, uite bate-o boare dinspre o Uniune Scriitoriceascǎ, de te-ntrebi, ce se-ascunde oare printre lighioane şi produse scumpe ştampilate cu nume celebre, în timp ce te bucuri cu adevǎrat dar şi cu-o mirare care te aşeazǎ grijuliu anume imediat, în con-textul spaţiului ales, mai sus amintit.
Un domn, nu spui cine, persoanǎ importantǎ care va sǎ zicǎ a catadicsit sǎ vorbeascǎ, în sfîrşit, cît caraghioslîc, sǎ re-examineze şi chiar într-un ziar, far al literaturii dintr-o capitalǎ ca cea hǎituitǎ de “hiene” şi cîini vagabonzi, dupǎ ce-a fǎgǎduit cǎ niciodatǎ fi va publicat, un articol mai mult decît fain, despre PAUL GOMA.
Dar sǎ nu mǎ-ntind de-atît entuziasm împînzit de-ndoieli macabre şi mînjite parcǎ cu prea mult rahat colorat dat prin zahǎr pudrǎ tocmai în ajun de aceste sfinte sǎrbǎtori de iarnǎ cǎci ar fi pǎcat.
Mulţumim, domnule Bedros Horasangian, cǎ ne-aţi amintit despre ce se-ntîmplǎ într-o bǎcǎnie plinǎ de-umbre şi produse de elitǎ putrezite în minciuni de clasǎ snoabǎ infatuatǎ şi cu vîrteşuguri printre aule şi minţi fugite grav cu sorcova fǎcînd pe uituca despre rolul ei major, esenţial într-o societate chisǎliţǎ pre-fǎcutǎ de mîncǎtorii şi pe care dînşii au, mai mult decît altǎdatǎ, datoria sǎ o scoatǎ din “noroi”.
Oare se întîmplǎ cu adevǎrat ceva şi pe uliţa asta ? Sau e doar iar o pǎcǎlealǎ de un veşnic întîi de aprilie autentic românesc ?
Nu ne mai rǎmîne decît sǎ vorbim şi sǎ pomenim cît mai des despre PAUL GOMA scriitorul-omul curajos, personalitate rarǎ într-o lume româneascǎ de “magiun”.
Şi cum am mai zis, atîta vreme cît în centrul Bucureştiului nu se va ridica o statuie uriaşǎ, care sǎ ne aminteascǎ mereu de sacrificiul tuturor celor care au luptat şi murit cu curaj pentru adevǎr şi libertate, cu VASILE PARASCHIV şi PAUL GOMA, acolo, nu se va schimba niciodatǎ, absolut nimic.
Mulţumesc, aprig şi cu rîvnǎ, pentru-acest , atît de rar,‘’magiunul de Topoloveni’’.
Sǎ fie într-un ceas bun !
a cam luat-o, ca pret, razna! De la 8, 3 – 9, 7 lei se poate cumpara acum la pret de whisky mai prost – 20 sau 21 lei. In ce ma priveste, de acum inainte sa si-l manince sanatosi SINGURI.