Mai are rost să scrii literatură în România? (I)

La provocarea redacţiei, voi încerca să răspund cît mai argumentat şi mai contextualizat la întrebarea din titlu. E drept că vremea, vremurile nu sînt prielnice nici argumentelor, nici dezbaterilor în care acestea ar putea fi avansate. Pe de o parte, căldură mare, ca-n Caragiale. Şi totodată inflamări retorice, de la stînga la dreapta, dinspre Putere înspre Opoziţie şi viceversa, cu unele excepţii de aplicaţie, cumpănire, nepărtinire. Întotdeauna ceilalţi sînt vinovaţi; noi sau eu, niciodată. Scuze din abundenţă, explicaţii şi motivaţii în cascadă pentru cei din propria tabără. Şi un şuvoi proporţional de incriminări, acuze, insulte pentru cei din tabăra cealaltă… Pentru Criza care ne loveşte şi ne afectează, cine să poarte vina? Vina se plimbă de la unul la altul, în funcţie de vorbitorul evaluator şi de poziţia lui în sistem. Puterea actuală invocă, desigur, greaua moştenire lăsată de cheltuitoarea Putere dinainte. Opoziţia acuză, fireşte, incompetenţa şi rapacitatea guvernanţilor de azi. O simplă retrospectivă ne va arăta însă că în ultimii ani au condus ţara, în diferite combinaţii, toate cele trei mari partide (PDL, PSD şi PNL) care acum, în contextul delicat, scad sau cresc în ochii electoratului. Dacă aş fi economist, finanţist sau politolog, aş putea arăta mai exact, […]