Mai are rost să scrii literatură în România? (II)

Am vrut să-i pasez lui Dan Lungu dificila întrebare din titlu, dar corect era să procedez la asemenea consultări? Mi s-a cerut mie o analiză a situaţiei, nu acestui Lungu care, prozator şi sociolog fiind, cine ştie ce radiografie ar fi făcut Crizei noastre. Dacă spunea că e de rău, i-am fi răspuns „merci, dar asta ştiam şi noi“. Dacă spunea că e de bine, ne-am fi simţit insultaţi: „tocmai acum, cînd ni s-a luat 25 % din salar?“. Iar dacă spunea că, la mijloc de rău şi bun, Criza este în firea lucrurilor, ne-ar fi contrariat: „atunci, pentru ce atîta agitaţie?“…   Ca de atîtea ori, a trebuit să mă descurc singur, făcînd o documentare de o zi şi jumătate în hăţişurile şi măruntaiele pieţei noastre editoriale. Din fericire, n-a fost în chestie şi sectorul traducerilor (inventarul tuturor cărţilor traduse la noi, în acest an, e peste puterile unui singur om). Am avut în obiectiv strict apariţiile româneşti: titluri publicate de scriitorii noştri în cele opt luni scurse pînă acum din anul editorial. Oricum, ceea ce am grupat şi voi lista mai jos poate fi doar vîrful sau treimea aisbergului. Provincia geme de cărţi scoase în tiraje confidenţiale la […]