Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Mai exersăm, mai încercăm
Pornind de la cartea lui Lucian Boia
- 11-11-2016
- Nr. 848
-
Alexandru TUDORIA
- ISTORIE
- 1 Comentarii
Lucian Boia a scos pe piaţă o nouă carte: Strania istorie a comunismului românesc (şi nefericitele ei consecinţe). E vorba aici despre toate evenimentele ştiute (puse în ordine, clasificate şi periodizate), cu părţi mai bune şi mai rele, din fosta noastră viaţă petrecută sub comunism. Privind îndărăt (cu mînie?), înţelegem mai bine lumea prin care am trecut, felul cum s-a comportat societatea românească de atunci sub imperiul guvernării Partidului, fazele prin care comunismul nostru (la fel cu sistemele vecine, dar în mod specific) a evoluat, pînă la colapsul final, pe care Boia îl vede sosind cu necesitate, ca un imperativ al istoriei ce încheia un ciclu. Totuşi, la o cercetare mai atentă a circumstanţelor ultime, faptele par să ofere o explicaţie uşor diferită: fără greşelile grave ale Tovarăşului (stingerea datoriei externe, construcţiile faraonice), care au împins răbdarea „economică“ a oamenilor la limită, şi fără dorinţa reformatoare (şi suicidară, iată…) a Perestroikăi lui Gorbaciov, veritabilă declanşatoare a reacţiei populare, comunismul nostru ar mai fi putut trăi mult şi bine (aşa vine vorba). În 1968, Brejnev a trimis tancurile să înăbuşe Primăvara de la Praga şi să „salveze“ comunismul ortodox de ameninţarea reformei; iar în 1989, peste 20 de ani (se repetă […]
….. “ …… pînă la colapsul final, pe care Boia îl vede sosind cu necesitate, ca un imperativ al istoriei ce încheia un ciclu…. „……..
E bine că în observatorul cultural se vorbeşte şi se publică curajos şi fără autocenzură. Se spune lucrurilor pe nume. Istoricii privesc perioade mai lungi şi stau ceva mai la distanţă faţă de cea ce se întîmplă zi de zi. Parlamentarele 2016 au o legatură cu trecutul românesc recent? Există o anumită continuitate în societatea românească de ieri, de azi şi de mîine? Ruptura bruscă 1989 în Europa de Est a venit pe neaşteptate şi a surprins pe mulţi. Mai dezavantajos s-a constatat situaţia 1989 după naţionalcomunimul ceauşist, ca şi în Albania lui E. Hodja şi Bulgaria lui Sivcov. Aici transformare socialist-comunistă a societăţii a lovit cel mai crud si păgubitor. Privit în dimensiuni istorice de Lucian Boia sau ca în textul de faţă, e mult de analizat, e mult de dezbătut în public şi cîndva clasat ca „istorie”, ca un trecut recent, dar ca un trecut. Perioada 1982-1989 cu extremismele ceauşiste rămîne un moment apocaliptic în viaţa natiunii (Mein Vaterland war ein Apfelkern-Herta Müller-Carl Hanser Verlag 2014 / Patria mea a fost un sîmbure de măr….).Istoricul scrie într-un fel, scrierea literară e ceva complementar, dar fertil. „Das Feld räumen /Resignarea- de Johann Lippet /Wunderhorn Verlag Heidelberg 2005” ca şi „Dorfchronik-Pop Verlag 2010 „ descrie în forma literară cronica transformării satelor în Banat. Nitzkydorf (tinuturi joase…) e un sat care azi nu mai seamană cu cel din 1919-1939-1989.
Cum se va prezenta România europeană 2018 (Buchmesse Leizig, cultura, literatura,… în care/cîte limbi… la presedintia UE…) continentului, vecinilor şi lumii întregi? Ce înseamnă TM2021 pentru tinerii români după 31 de ani de libertate? Eu văd azi lumina, am încredere în tinerii de azi. Shine a light!
…- “….. Aşa-zisul nostru capitalism de azi se grăbeşte să refacă vechile averi ale fostei burghezii de dinainte de război, proces care poate fi condus rapid şi cu succes numai dacă se recurge la metodele strămoşeşti, adică fură¬ciunea şi corupţia. Iar haina largă care le îmbracă pe amîndouă e politica, pentru că ea asigură protecţia din partea puterii corupte, cointeresate în procesul de îmbogăţire rapidă. Pe scurt, am scăpat de dracul, dar am dat peste tată-său. Am dobîndit libertatea, dar în cuprinsul ei a intrat numaidecît (a fost chiar o condiţie promisă, pentru mobilizarea „tovarăşilor“ în vederea „schimbării“) şi libertatea noilor hoţi politici de a pune mîna pe bunurile Statului… Comunismul românesc s-a ţinut, în istoria lui, destul de aproape de modelul dogmatic stalinist (cu unele inflexiuni naţionaliste, la Ceauşescu); însă stranii (şi, totuşi, nu prea) pot fi socotite, într-adevăr, consecinţele lui. Am dărîmat un sistem rău, ca să construim tot unul rău, deşi diferit, din punctul de vedere al păcatelor. Nu ne mai minţim azi, aclamînd o ideologie falsă şi găunoasă; în schimb, furăm cît putem, pe toate căile, cu Parlamentul, Guvernul şi partidul în frunte (vezi guvernarea Băsescu), ceea ce califică noul sistem drept unul mafiot, de tip crimă organizată…. „…….
Aşa sună glasul libertăţii. Nu ne mai minţim singuri. Mulţi sunt nerăbdători, sunt nemulţumiţi cu fructele liberţătii 1990-2007-2016. E normalitatea românească de azi. E în concordantă cu vecinii de ieri, de azi şi de mîine? A rămas neschimbat decalajul „istoric”, care e pentru un istoric ca Lucian Boia (Altfelitatea…) o constantă în decursul deceniilor? Care sunt cauzele? Ce înseamnă cei 50 de ani de dictatură autohtonă românească 1939-1989?
Ce a însemnat Marea Unire 1918 pentru centrele urbane în Bucovina, Banat, Transilvania, Besarabia? Oraşele din „Mitteleuropa” (Sibiu, Timişoara, Cluj, Brasov, Cernauti…) au avut parte de dezvoltarea economică, tehnică şi administrativă din centrul continentului. Sau „balcanizat” prea repede din cauza adimistraţiei / a regimului de la Bucureşti 1919-1939? Ce a însemnat eliminarea unor etnii din România Mare, eliminarea evreilor 1941-1944-1989 din economie, cultură, artă? Ce a însemnat eliminarea din regiunile „istorice” Banat, Transilvania a saşilor, şvabilor? O administraţie politică româneasca fixată pe eliminare şi purificare etnică 1941-1989 a calculat consecintele economice, care sunt imaginabile eliminînd 1,5 milioane citoyeni din România? Sovietizarea 1945-1947-1989 elimină proprietatea, intreprinderile şi patronatul privat, cu consecinţe care se simt dureros pînă azi. Lipsesc două generaţii de patroni, acel Mittelstand care a existat pînă 1939, cel puţin ca un sîmbure economic românesc promiţător. Naţionalcomunismul ceauşit a dăunat soartei / naţiunii urît de tot. Atîtea biogafii deformate, atîtea posibilităţi amputate! Ce e de făcut?
… „….. Dar noi ne-am întors pe drumul vechi al istoriei noastre, am recăzut în făgaşul ştiut al „moralei“ naţionale, cel al oportunismului, al corupţiei şi al furăciunii. Putem hrăni vreo speranţă de îndreptare? Dacă privim îndărăt, observăm că la fel de clătinată moralmente era lumea noastră politică de pe la 1870 (pictată de Caragiale, în Comediile lui), pe vremea venirii în ţară a domnului (devenit apoi regele) Carol I…. „…..
Am încredere în tinerii români de azi. Nu cred că poartă în cîrcă o viaţă întreagă istoria, violenţa şi cruzimea secolului 20. Fiecare copil e o şansă nouă! Pentru părinţi, pentru o ţară întreagă, parteneră în UE şi NATO. Observatorul cultural scrie şi publica în mod înbucurător de curajos. E acea normalitate româneasca 2016 care nu trebuie subapreciată sau dispreţuită. Istoria e istorie. Decalajul României faţă de vecini şi parteneri în UE 2016 e o mostenire „istorică” dezavantajoasă. Cei peste 3 milioane de sezonieri 1990-2007-2016, acei citoyeni români care au ales riscul drumului individual pentru a găsi de lucru în alte părţi, rămîne o întrebare deschisă. Ce va urma? Lucian Boia nun se lasă usor speriat de consecintele publice ale cărţilor sale, Victor Neumann cercetează cu migală şi e un izvor de speranţă şi încredere. Libertatea tinerilor români 2016 e un drum deschis, nu e decis, nu e dependent nici de Putin, nici de Trump! Au de ales. Sunt oameni liberi. Atenţie casta politică românească 2016: tinerii de azi nu sunt legaţi de glie! NU sunt legaţi de acel trecut recent cercetat de Lucian Boia şi necruţător analizat în textul de faţă.
… „….. deşi în perioada interbelică, epocă de referinţă pozitivă, pînă tîrziu, pentru statisticile noastre naţionale, progresul economic şi social, determinat de guvernarea unei elite politice mai responsabile, a continuat să se împiedice de derapajele morale, atît de caracteristice poporului român. Blestemul ADN-ului tracic. Vă reamintesc (cu tristeţe…) vorbele lui Herodot (reluate de Xenopol), care îi judeca pe vecinii săi traci (trataţi, desigur, cu dispreţul general al vechilor greci faţă de barbarii din jur): poligami, nomazi şi tîlhari. E greu să te desprinzi, de-a lungul istoriei, de o asemenea moştenire genetică, încercînd să… „..
Nu cred în: cea ce ţi-e-scris, ţi-e dat. Văd lumină la sfîrşitul tunelului „istoric” pentru tinerii citoyeni români 2016-2018-TM2021. Timişoara 1989 – TM2021 luminează, merită participare, încredere şi un viitor care depinde de fiecare dintre noi, de noi toţi în România şi în UE. Cum e la vecini 2016, în celălalte foste ţări „socialiste” 1990-2004- 2016? Care sunt modele de succes? Ce poate fi folosit la fel de bine? Ce trebuie evitat 2016-2018-2021? Succese s-au obţinut prin oraşe/regiuni ca sîmbure industrial- economic ( Leipzig, Dresden, Jena, în Slovacia uzinele Skoda, în Polonia Wroclaw….). Oraşele /regiuni Sibiu, Bucureşti, Timişoara, Cluj, Braşov… etc.. pot deveni zone de prosperitate, belşug si bunăstare …. atrag familiile de tineri şi oferă un viitor. Speranţele, aspiraţiille şi încrederea în viitor care nu se stinge sunt partea caldă a libertăţii românilor 1990- 2007- 2016!
Shine a light!