Mămăliga lui Iacob şi celebrul animal

M-am apucat să pun pe foc 500 de ml de apă. Pot să plîng. Nici nu ştiu ce pierd. Iacob e supărat, dă pumni şi palme unui iepure galben. Tată rău, tată rău, primeşte-ţi zgîrieturile şi poartă-le. Nasul tău nu merită nimic mai mult de atît. Văcuţa din mîinile lui, cu corniţe galbene de necrezut, îşi dă întîlnire cu ursuleţul Teddy. Vasile mă sună să mă iscodească despre diverse. E ca pe vremea cînd alergam bezmetici după babe, moşi, tineri şi tinere. Leac + Lazurca cu microfonul, eu cu aparatul, Măduţa pe lîngă, bucuros că participă la o poveste pe care ştia de la început că n-o va semna. I-am mărturisit săptămîna trecută că, dintre toţi, el scrie cel mai pe inima mea. S-a bucurat. Poate că, dacă-i spuneam în urmă cu trei ani, atunci cînd am ajuns la concluzia asta, ar fi publicat şi el, măcar de dragul meu. Era acum la un turneu de şah, bătea tot ce prindea sub opt ani. Kata se cita în vana din bucătărie, Leac făcea cafeaua cu apa de la chiuveta din baie. Se priveau în ochi. Eu mă uitam la ei cînd rece, cînd tîmp, ca un Tarkovski filmînd vinovat la […]