Mandela pe trotinetă (II)
- 02-07-2015
- Nr. 779
-
Radu Călin CRISTEA
- Actualitate
- 16 Comentarii
Mots clés în primele ritualuri de iniţiere în revoluţionarea justiţiei, Monica Macovei (MM) nici nu se pune la birou și procedează numaidecît la gîtuirea lui Adrian Năstase, promovînd cu dedicaţie OUG nr.3/27.01.2005, cu modificarea Legii nr. 115/28.07.1999 privind responsabilitatea ministerială, astfel încît „punerea sub urmărire penală a foștilor membri ai Guvernului pentru infracţiunile săvîrșite în exerciţiul funcţiei lor se face potrivit normelor de procedură penală de drept comun“. Altfel spus, orice fost ministru, să zicem Adrian Năstase, putea fi săltat direct din așternut, fără consultarea Parlamentului, ca orice șuţ sau șmenar. Ordonanţa va fi declarată neconstituţională prin Decizia CCR nr. 665/ 05.07.2007. Prin adresa nr. 74288/02.08. 2005, MM cere CSM decapitarea PNA și DIICOT. Înainte de a i se înlătura capul de procuror general adjunct al PNA (adică a doua zi, prin Hotărîrea nr. 54 a CSM), Gheorghe Șuhan părea îngîndurat. MM îl îmbărbătează: „Oamenii mai și mor“. MM taie și spînzură și, sub suspiciunea rezonabilă a apariţiilor unor carii, scoate întreaga dantură a leadershipului justiţiei. Nu pîngărea, desigur, independenţa justiţiei. Doar o fortifica. Peste ani, după ce îmbrobodea Parlamentul European că România tocmai se ugandizează („a coup d’etat is tacking place“, în 03.07.2012), MM va urla, tot acolo, ca […]
poporul care nu a fost comunist se exprima liber si nesilit de nimeni, in clipele lui 14 iunie (1990) si aplauda minerii care ii ciomageau pe studenti -studenti legionari care tipareau bani si fabricau droguri- si arata cu degetul mare in jos ca in arenele romane;
si revenind la subiect: doamna macovei, din postura de presedinte (cred) a unei organizatii pt apararea drepturilor omului, solicita in 1999 scoaterea in afara legii a unui partid parlamentar (de PRM zic); nici-o stima pt acel partid dar cand te cheama aparatorul drepturilor omului, apai le „aperi cu sabii de otel si de ea si de el”!
si, cred ca cineva (InimaRea ) face o confuzie, avocatul diavolului nu e aparatorul lui „dracu” ci aparatorul cauzelor pierdute impotriva tuturor (aproximativ, pe scurt)
Inimioara Duplicitara, bubuie netul de lectziile pe care ni le dai, in toate cele. Da’ fudulia o vezi la altzii, ca doar eshti
‘otz nevoie mare. Mai odihneshte-te.
Dar mai ales apetitul manipulărilor cu scop profund
a misiunilor omisiunilor servindu-le exemplar zarcuirea netă a adevărurilor.
La post îs modeştii cu epoleţi de toate tipurile cu agremente de toate gradele!
Din păcate Ei nu pot fi socotiţi, fiind fără nici cea mică pudoare nesocotiţi !
Nici în ograda Lor haz na-u, omniprezenţi astfel, sunt omişi din anale!
Iaca cine vorbeşte de etichete în casa sloganelor asasine !
Unu’i jalnic in fudulia cu care lipește etichete, nu zarghitul care bintuie netul, cu obsesiile lui. Si-i asa taman fiindca invoca un tip de argumentum (B Ghiu) care-l deservește exemplar.
…cu olteni shi ardeleni.
Olteanu’ dashtept shi ‘otz, cum se shtie, e descurcaretz nevoie mare. Shi artist, pe deasupra. Problema e ca nu mai
pridideshte sa ne dea (gratis ?) povetze, pilde si poveshti (numai de el shi unii bine informatzi shtiute). Shi ca sa le
pricepi trebuie sa ai concepte rafinate, precum „logica securishtilor” (aia RAI, presupune implicit olteanu’ nostru).
Ca doar, se stie, au fost shi inca sunt shi aia BUNI. De gura.
Ardeleanu’, nici el prost, e shi perseverent. Critica ratzional, sistematic, documentat shi… pe alese. Shi combate
profesionist, scris/audio/vizual, repetand aceleashi lucruri pana pricep totzi (shi aia care trebuie sa se bucure, shi
ailaltzi, shi „PULIMEA”-sa-mi scuzatzi CITATUL-da’ e neaosh ardeleanu’, nu se sfieshte). Shi-mi place cum le
aduce din condei, uite un exemplu:
Zice in titlu: „Inquisitor Generalis dixit”, shi continua:
„Omisiunea e mama înţelepciunii.”
Acu’ uite ce l-ar intreba unu’ (care nu-i nici oltean, nici ardelean, poate nici „din pulime”):
Domnu’ draga, apropo de ce scrii pe-aici, de vreo trei ani, cam cate numere de revista crezi ca ne-ar trebui ca sa
listam toate OMISIUNILE, FIICE ALE INTZELEPCIUNII matale ? Shi cam cate din articolele matale ar putea fi
semnate cu INQUISITOR GENERALIS DIXIT ? Facem o numaratoare, sau mai bine decimam ?
Partea trista e ca, spre deosebire de traditzie, se cam intzeleg cei doi shi converg spre acelashi rezultat: o cat mai
mare CONFUZIE (sau BULIBASHALA, ca sa pastram nota etnicista).
Ia cititzi-l, ca-i in acelashi numar, pe Bogdan Ghiu:
Dashteptzii (satului, orashului, regiunii, tzarii) daca vor sa convinga, sa ne dea EXPLICATZII, nu pareri alese. Ca
altfel ni le vom da singuri (cum se vede mai sus) shi s-ar putea sa nu va placa…
Cînd AŞA-i, AŞA ESTE !
Logica lu matale nefiind una abilitată cercurilor frecventabile
bine ar fi de subliniat
absolut fireasca şi inexistenta enumerare coerentă a formelor
de Decimare care unele fără de număr statistizat au făcut mai mult RĂU
decît orice Decimare invizibilizată prin gropile comune deseminate-n secret
pe întreg teritoriul ţării de către colegii şi pretenii matale, tov colonel pensionar
în continuare in activitate concret de decimare-falsificare-cacealmizare şi abrutizare concretă
a adevărurilor care VĂ deranjează înfiorător precum acum şi aici;
căci Dacă n-ar fi fost aşa, ar fi fost NU !
Mitica mistică a securistului post-post, veşnic ino-colonizînd adevărurile
La asemenea Decimare,
socoteala matale nu mai intră în niciun fel la socoteală
întrucît
Prăpădul VOSTRU fiind atît de umilitor şi imens îi total incomensurabil defel !
Cît despre „logica inaccesibilă”, tov colonel securist, să mă ierţi, azi chiar şi pensionar cu state vechi în propăvăduirea cacealmalelor absurd asasine, nu-i mai socotim fiind imposibil, socoteala iniţială
Dementă, care a dat şi dă tocmai superb roadele decimărilor exprimate-n programele clar-văzătorilor luminoşi şi orighinali precum matale slujitor pe brînci şi tîrîş artelor şi culturii mesajelor decimărilor succesive încă neterminate.
Căci dacă n-ar fi fost aşa, n-ai fi fost azi peste tot să împroşti intelighenţe lugubre de C.C.rişti.
Nu-i aşa ? Iaca DA !
Presupunînd că știi ce-i decimarea, cum ai făcut socoteala?
Dac-o scoți la capăt, te califici să-nțelegi că textul meu are o logică inacccesibilă securiștilor.
Dacă nu, nu.
Cînd tovarăşul pensionar colonel de securitate ne povesteşte legende, amintiri şi chestii dileme legionarisme amestecînd şi generalizînd multi-duplicitar comentator şi om de influenţă
ar face mai binişor a explica mai ales pentru alde de alţi comentatori convinşi, cum rămîne în românia d’acu, cu comuniştii mai puţin comunişti, mai comunişti, şi mai comunişti, securişti, informatori cu angajament dar fără raporturi, cu raporturi dar pozitive, cu raporturi dar foarte puţin negative, nomencklaturişti, oameni de cultură, jurnalişti, intelectuali, propagandişti, scriitori, poeţi, diversionişti de profesie, funcţionari ai aparatului de stat post-comunist, înalt funcţionari de stat post-securist-comunist, ETC. ?
aşa şi cu „poporul” şi cu „poporul comunist” ! EXIT ! egalitate !
Numai că ceea ce uită un individ avînd inima atît de REA încît numai ura proletară-l ghidează luminîndu-i cultura ESTE CĂ
POPORUL nu a fost niciodată Comunist
ci doar DECIMAT de către Comunism şi Comunişti !
Trebuie scris, spus, repetat cît mai mult din adevărul ascuns sau uitat al deceniului Băsescu. De fapt, știm foarte puțin. S-a comentat foarte mult, au fost polemici, Băsescu a fost iubit și urît, dar informațiile factuale rămîn puține mai ales despre momente contradictorii. Îmi displace profund dna Macovei din multe motive. Nu știam însă multe detalii despre dînsa. Le-am aflat acum. L-am ascultat pe dl. Liiceanu cum îi cînta în strună anul trecut și vedea în Macovei cel mai adecvat presedinte al țării. Cum poate unul din cei respectabili oameni de cultură din România să creadă în această doamnă de care pînă și mentorul ei Băsescu s-a debarasat după mai puțin de 3 ani? Trebuie să privim spre trecut cu grijă și înțelegere. Băsescu a fost, în cea mai mare parte, un eșec inclusiv prin oamenii pe care i-a băgat în față. De exemplu – dna Macovei. RCC e un jurnalist corect. Poate ca exagereaza puțin cu figurile de stil.
Mi-amintesc cum priveam bătrînii, în copilărie: ca pe niște ciudățenii venite mai curînd din povești decît dintr-o viață reală. Privirea lor stinsă mi-i arăta ca pe niște moroi cumsecade, care nici rău nu făceau dar nici nu trăiau odată cu ceilalți.
Pe Strada Sebastian, din București, era o sifonărie pe care o uram fiindcă acolo așteptam ore-ntregi pînă să umplu alea două sifoane neapărat necesare șprițului duminical. Înăuntru, pe un scaun, fuma un bătrîn frumos: uscățiv, elegant, tăcut – o mobilă uitată acolo de cînd casa aceea fusese altceva decît o sifonărie. În jumătatea aia de oră cît dura pînă s-ajung din ușă, la-ncărcat sifoanele, îl priveam, minunîndu-mă că grăia – cînd și cînd – vorbind singur, de fapt, căci sifonăreasa nu era atentă decît la cilindrele-n care băga sifoanele să nu explodeze.
Pîn’la urmă, am aflat că fusese un mare domn ”înainte”. Mă-ntrebam dacă avea și el nepoți, pe care-i invidiam, deja, așa imaginari cum erau, fiindcă ar fi avut un bunic care nu lăuda viața dinainte ca al meu: Ehei, știi ce era pe-aici, înainte? Cîrciumă lîngă cîrciumă, că știa lumea să trăiască!
Dar mi-a tăiat tata admirația: Dă-l în p… ‘mă-si de legionar!
Trebuia să fi fost ceva rău tare ”legionar”, dar taică-meu nu mă lămurea decît nelămurindu-mă: Toți au fost legionari, trebuia-mpușcați!
La care fra’su mai mare – partenerul de șpriț duminical – îi tăia macaroana: Lasă, bă, că era bine pe-atunci! Mai ții minte cum te duceam în Cruce de Piatră?
Asta era ceva ce-l enerva peste măsură pe tata – era pudibond, săracu’: nu se făcea să vorbești așa de față c-un copil.
Pe la 10 ani – așa – prima-nvățătură despre ”domni” era că trebuia-mpușcați. Trăiseră bine ”înainte” și-acum făceau umbră pămîntului de pomană ori pe nedrept fiindcă ori fuseseră legionari, ori frecventaseră Crucea de Piatră, cîrciumile din Dudești-Cioplea.
Ba m-a pus dracu’ să-l întreb și pe tata-mare despre legionari și Crucea de Piatră. Ăl bătrîn m-a privit fix două clipe și-am intrat în pămînt de rușine. Bîjbîia-n mine înțelesul că nu toți ăi dinainte fuseseră legionari ori clienți în Crucea de Piatră. Tata-mare, de pildă, făcuse armata la jandarmi și crescuse 4 copii în căsuța lui de pe Intrarea Broaștei, care dădea-n Cuțitul de Argint, care dădea-n Dristor.
Acu’s mai bătrîn ca tata-mare la vremea ceea, și-mi miroase a moroi comunist. De la mine vine, că-s din poporul comunist, care degeaba mai face umbră pămîntului. Ori care trebuia-mpușcat și el. Pe bună dreptate, mă gîndesc, că și eu – copil comunist, elev și student comunist, profesor comunist… Clar, e o vină c-ai trăit în comunism, c-ai cîștigat o pâine de la comuniști. Da’uite că n-au fost toți comuniști – ori n-au rămas pînă la sfîrșit, s-au slavat în ultimul cincinal, ”au ales libertatea” de pe unde-i trimisese poporul comunist să comenteze diverse evenimente la care luau parte și comuniștii de acasă.
Și astfel pe toți ne-au salvat, că-n cincinalul acela au dobîndit nu doar libertatea dar și acuitatea de-a demasca toți comuniștii, de la o margine.
Că eu așa văd în textu’ lui RCC – că Monica Macovei a făcut tot ce-a făcut fiindcă a fost procuror comunist, din tată nomenklaturist-securist. Deși putea fi din orice dacă nu era și procuror – avocat, bunăoară dar nu și judecător, că și-ăla – tot comunist. Dar și procurorii erau avocați – avocații statului comunist, avocații diavolului..
E o menire, pesemne, să fii avocatul diavolului – ți-l cauți de client în orice vremi – ca Monica Macovei, pe Băsescu. Ori te găsește el – tot una-i! Și-mpreună, puneți la cale blestemății juridice – OUG botezate – în numele independenței Justiției.
Dacă ne gîndim bine, independența Justiției e ceva care nu există decît ca pretext pentru nesfîrșite ciorovăieli politice. Căci judecătorii și procurorii nu fac legi – ei doar le aplică pe-ale adoptate-n parlament, unde-ajung fie ca proiecte legislative, fie ca OUG cu putere de lege, după aprobare. În fond, Justiția – ca și Armata, Poliția, Serviciile, administrația centrală și locală – nu face altceva decît să pună-n aplicare legile din parlament. Așa că adevărata răspunzătoare pentru ”derapajele Justiției” este majoritatea parlamentară care le adoptă. La vremea cînd tăia și spînzura Monica Macovei, majoritatea era asigurată de PDL – astăzi, parte a PNL din care și RCC face parte. Cei care-i dădeau apă la moară lui Băsescu – să-ncalece el Justiția ca să se răfuaiscă cu inamicii săi politici – sînt și-acum în politică dar de parta bună a; iar cei care țipau ca din gură de șarpe, că Băsescu încălca independența Justiției, sînt azi de partea rea a.
Drept pentru care, stimați compatrioți, ajung a o prețui – ba chiar a o admira necondiționat – pe Monica Macovei: trebuie să fie o femeie absolut excepțională dac-ajunse ea să fie-njurată și de foștii aliați, și de foștii adversari.
Ce păcat că vine din poporul comunist!
rcc intră în categoria japonezilor uitați pe insulele pacificului care luptau și în anii 80 ai secolului trecut, în numele împăratului, contra sua. ei aveau scuza izolării și a credinței nestrămutate în destinul imperial al japoniei. rcc nu are nicio scuză, doar o ură scrâșnită ce deformează realități. ce-i și mai grav, și total patologic, e că sunt destui care-l mai cred.
Sa va traiasca infractorii (pe care ii iubiti !), dar in puscarii …
Cine a fost judecat pentru politica in ultimii 25 de ani ? Poate doar faptul ca nu au fost judecati toti infractorii si toti criminalii ar trebui sa va nelinisteasca !
Justitia si serviciile secrete sunt ultima suflare a lui Basescu. Ajutat de Iohannis. Mare minune mare ca sunt (aproape) proptiti alde Bunea Stancu, Fenechiu, Pinalti, Uioreanu, Apostu, Duicu, Solomon etc. In turma sunt băgate si persoane impotriva carora DNA a intocmit rechizitorii de risul curcilor. La cite dosare instrumenteaza nu se poate ca DNA sa nu primeasca ajutor de la SRI si asta pute a politie politica. Iohannis l-a pus sef la SRI pe Hellvig pentru ca e neamt. Atita il duce capul. Cu Hellvig la SRI soarecii joaca pe masa. Cine il controleaza pe Coldea? Aud, societate civila? Aud – parlament? Mi se pare tragic pentru o tara ca Romania ca se vorbeste din nou de sintagma ”politie politica” pe care am crezut ca am uitat-o.
RCC e un ardelean pus pe treaba, incepe mai greu, dar pe urma nu-l mai poti opri. Portretul dnei Macovei arata un personaj destul de dubios in care Liiceanu vedea viitorul presedinte al Romaniei. Si nu numai el. Documentare minutioasa, trebuie sa ai multa rabdare de la Cel-de-Sus pentru anatomia unui personaj ca Macovei. Urmeaza si partea a treia?
E jurnalist,
E publicist,
E monarhist,
E muze-ist,
E PNL-ist,
E USL-ist,
E Anten-ist*…
E duelist,
E pacifist,
E dualist!
E egoist,
E altruist,
E arivist
Recidivist ?!
Nu sunt jurist,
Nici politist,
Deci nu insist:
Doar e artist
Profesionist!
Pare cam trist,
Aber das ist.
* Deplasarea de la REL la TVA3 impune o ortografie diversa…