Marca Alexandru Dabija

Exista trei tipuri de regizori: regizorii de marca, regizorii controversati si ceilalti. In ultimele doua categorii, critica se misca lejer. Semnaleaza, observa, consemneaza, discuta, analizeaza, compara. Mai greu e cu firava trupa de elita. Aici, pe buna dreptate, intra un numar restrins de creatori care, de-a lungul carierei lor, ne-au obisnuit cu spectacole de referinta in raport cu repere estetice, filozofice, sociale, istorice sau chiar politice. De multe ori, productiile au fost atit de elaborate, incit actul secund al exercitiului critic n-a avut forta de a trece dincolo de suprafata, de a ajunge in profunzimea structurii. Criticul onest si aplicat a simtit nevoia de a revedea, de a se intoarce in biblioteca, de a medita serios sau… de a tacea respectuos. Mai relaxata a fost situatia – rara – cind pina si acestor regizori li s-a intimplat ca lucrurile sa nu le iasa cum le-au planuit. Discutia se lanseaza mult mai usor in jurul lor, montarea e mai usor de abordat. Intentiile razbat clar, constructia e solida, accentele – vizibile. Se poate pleca de la toate acestea, iar neimplinirile pot fi tratate drept mici imperfectiuni de redare scenica a gindului dintii. Ceea ce nu e fals si oricum calitatea actului […]