Marea mascaradă

Norman Manea Plicul negru Traducere de Joaquín Garrigós Editura Tusquets, Barcelona, 2008, 333 p.   În splendidul său volum de eseuri Despre clovni: Dictatorul şi artistul (Editura Tusquets, 2006), marele scriitor român al zilelor noastre, Norman Manea, dedica o parte importantă a cărţii figurii artistului obligat să reprezinte, pe scena de circ tragicomic a regimurilor totalitare, rolul bufonului, al paiaţei. S-ar putea spune că August Prostul frizează grotescul în încercarea sa de a se apăra de loviturile Tiranului, de lucrarea tenebroasă a regelui absolut, care „manipulează, ordonă şi disciplinează, pedepseşte şi răsplăteşte după sadicele norme ale Răului, Minciunii şi Urîtului“. O va spune într-o manieră asemănătoare în magnificul său roman Plicul negru: în această lume de valori pervertite la scară mare, specifică dictaturilor, „ai dreptul de a participa la Rău, dar nu de a lupta împotriva lui“. Tabieturile, vechile valori, fericirea continuă să existe doar ca replici, ca triste cópii şi imitaţii forţate, în interiorul unui fel de mascaradă generală, aşa cum reaminteşte cu ironie în antologia de povestiri Fericirea obligatorie (Tusquets, 2007).   Pe propria piele   Scriitorul premiat cu Nobel Heinrich Boll era printre primii care, la începutul anilor ’80, cînd Manea îşi începea exilul, a atras atenţia […]