Mariana Marin

Aflu de pe Internet ca a murit Mariana Marin. Un emotionant in memoriam din Observatorul cultural devine un fel de buletin de stiri. Buletinele de stiri nu mai emotioneaza pe nimeni, chiar si atunci cind toata lumea le asteapta cu infrigurare. Nu pot sa spun ce rau imi pare ca a murit Mariana Marin, o poeta de mare anvergura si forta artistica. Poate cea mai mare a generatiei ei (noastre? care? cine? cind?). Vorbe. Pustiul, cenusa cuvintelor. Ginduri, amintiri, nostalgii. Acasa la Madi cu George Craciun si Ion Dumitriu si Mircea Nedelciu, o seara de pomina, cind Dan Petrescu a trebuit sa suporte mizeriile si ineptiile unui mutzunake (din nucleul optzecist, nu-i dau numele, este pe aceleasi mizerabile pozitii si azi… – poate a fost un prim moment al fracturarii unei generatii!), citeva zile la Glasgow si alte zile cu Mugur ca sa-i „aranjam“ un volum de versuri Marianei (ce simplu e sa injuram trecutul… altora!) si atitea momente disparate, dar, si mai ales, poemele ei de o extraordinara expresivitate si tristete cit cuprinde. Nu vreau sa scriu un „articol“: pur si simplu imi pare foarte rau ca a murit Mariana Marin. Emotionant in memoriam-ul din Observatorul cultural. Poate n-ar […]