Mărirea şi decăderea „elitei“
- 19-03-2009
- Nr. 466
-
Mircea PLATON
- OPINII
- 23 Comentarii
Stimată doamnă Carmen Muşat, Vă trimit articolul alăturat împreună cu rugămintea de a-l publica dacă vi se pare că slujeşte cu ceva întregii dezbateri din jurul „elitei“ noastre. Eu ştiu unde stă Observatorul cultural, dumneavoastră ştiţi, probabil, unde stau eu în privinţa chestiunilor mai largi de care e legată această dezbatere. M-am gîndit însă că nu ar fi rău să vă trimit acest text. Cu cele mai bune gînduri, M.P. Nu cu multă vreme în urmă, Alexandru Matei a încercat să publice în Idei în dialog un articol în care, deşi recunoştea talentul de poet şi romancier al lui Mircea Cărtărescu şi spectaculozitatea cronicilor sportive ale lui Traian Radu Ungureanu, se declara sceptic în privinţa succesului şi a relevanţei lor ca analişti politici. Articolul lui Matei a fost refuzat de către Horia-Roman Patapievici. Încercînd să analizeze ce s-a întîmplat şi de ce, Matei s-a trezit acuzat de „invidie“, „frustrare“ şi de lipsă de spirit constructiv. Ovidiu Hurduzeu, scriind despre lipsa de coerenţă interioară a discursului elitei, s-a văzut şi el acuzat de invidie şi de frustrare. Ba lui i s-a mai adus şi acuzaţia că scrie despre problemele României în vreme ce „stă în America“ şi că face „elogiul […]
Nu va e rusine, doamna Musat, sa deveniti punctul de instigare si de colectare a urii si resentimentelor fata de niste semeni ai dumneavoastra, si inca unii care contribuie la patrimoniul cultural al acestei tari? Nu va miroase a fascism ce se intampla pe forumul asta? De unde va vine raul acesta care pare sa nu va mai lase din brate?
Oameni buni care aveti doctorate in strainatate (obtinute, se vede treaba, cu pretul smintelii) dar nu sunteti iubiti in tara, va propun sa faceti o parada in genul celor „gay” si sa va puneti pe piept pancarte cu doctoratele pe care le aveti si unde le-ati obtinut exact. Plesniti-i pe romani peste fata cu doctoratele, indesati-le pe gat, mama lor de nemernici care nu se inchina la doctoratele voastre!!!
exceptand cafeaua cu acest nume, cuvantul nu mi-a placut niciodata, nu ma complexeaza, dar ma provoaca, orice pispirica cu mintea ca un graunte, daca se „infiltreaza”intre doi dulai se crede mamutPovestea cu soricelul care credea ca tropaie
Daca asta este dezbaterea de idei pe care o propuneti (agonistul, kukuru-z), va doresc somn usor!
Autodesemnata \”elita\” actuala a eclozat in absenta oricarei concurente. Ea formata de cativa belferi logoreici care se autopastiseaza impenitent la care s-au adaugat, prin alipire dorsala, cateva meduze oportuniste. Nici unul nu raspunde la numele de cercetator. La noi lupta nu se da intre generatii, ci intre diletantii arivisti si cei care se vor cercetatori.
dl Platon ar trebui sa reciteasca raspunsul de pe site-ul Antiteze (Despre Bunul-Simt..) si sa mai mediteze; gaseste acolo raspunsurile; dacs se face ca nu le vede (sau poate nu le pricepe) e treaba dansului
tismaneanu stapaneste perfect discursul al urii. Cum il intepi putin, cum hop-top, te si trezesti scaldat in toate zoaiele: „antisemit”, „stalinist”, colaborationist. Parca eu, matei sau rogozanu ne-am fi jucat pe genunchii lui nea’ Rautu. (Apropo, unlike vladimir, fiica celui din urma e o mare doamna, de o decenta rara si care nu si-a facut cariera pe spinarea tatalui.) Dar cand esti progenitura celuilalt leonte, pe care tu insuti l-ai nominalizat intre „tartorii ideologici” ai agitpropului, cand ai fost tu insuti o juna speranta a ideologiei comuniste (datorez primul meu contact cu vt „Micului dicţionar social-politic pentru tineret”, coord. virgil magureanu, 1981) e chiar cusher sa-i acuzi pe fiii unor amarati ca ar fi mostenitorii nkvd-istilor? Sunt chiar curios, turiferarii lui vt isi asuma cinismul maestrului? da, stiu ca sunt patetic, ce sa fac daca uit mereu ca ne aflam in romania lui sorin ovidiu vantu si a prietenilor sai intelectuali. Fara exagerare, daca scormonim putin,aflam ca sov e finantatorul mai tuturor intelectualilor autohtoni. Pana acum numai cazul dinescu a transpirat, dar sa avem putintica rabdare. Sov e ubicuu oricum. La un moment dat il suspectam ca scrie in secret si editorialele lui tru si pe cela ale lui hrp ca prea se potriveau cu geniul lui cavernos. Ce faceau tru si hrp intre timp ? Pai e simplu: erau ocupati sa posteze sub numele de HORVATH niste article de milioane de semne care sa demonstreze ca numai un deranjat antisemit ii poate acuza.
Vladimir Tismaneanu a folosit astfel de argumente, MIhail Neamtu in Idei in Dialog (chiar sub nasul lui Patapievici) a folosit astfel de argumente si „duhul lui Mihai Neamtu” pe forumurile de discutie a folosit acest tip de argumente s.a.m.d.
Nu e vorba de refulari sau defulari. E vorba de ce fel de criterii folosim in viata culturala. In baza a ce discutam? Cum selectam? Si acest articol observa doar ca unii dintre cei care ar trebui sa fie „pastratorii criteriilor” s-au transformat in „stapanii criteriilor” pe care le schimba dupa cum vor.
Pe dl.Platon nu am avut onoarea sa-l cunosc „live”.
Am reusit sa-l vad de cateva ori pe colegul sau de mingi, dl.Hurduzeu, la diverse aparitii zgomotoase in RO. Un fel de Dan Puric, la fel de batos, dar cu mai putin talent de mim. Cu bagaj de profesor de liceu, sorry ptr.profesorii de liceu din tara asta!
Daca dl.Platon are putina morala intelectuala, tb. sa recunoasca ca apa nu se amesteca cu uleiul.Puteti sa scoateti carti impreuna, dar degeaba.
Un ultim cascat prelung: exilul prelungit sminteste, iar America sminteste absolut. Sunt atat de mult posturi neocupate la tzara, in Romania „profunda”, este mare nevoie de profesori calificati de istorie, engleza etc.
De ce nu veniti acasa sa salvati tara si neamul si preferati sa scuipati cu bolta, savant si cu traiectorie atent calculata, de peste Ocean? O dulce ipocrizie! Daca ar sti cei din Universitatile americane unde va dati doctoratul ce cripto -” -” sunteti, ar fi vai de viata voastra.
…cand faci foamea prin sau Franta, ca sa-ti termini teza, parca apreciezi mai putin productiile elitei de genul „hai sa ne radem cu plesu” sau „liiceanu in chiloti”. Mai ales cand apare vreun elitist d’asta, de preferinta fara doctorat, si-ti explica ca e normal, de vreme ce nu te-ai invatit sa faci parte din grupul „excelentilor” care controleaza burse si stipendii. („Excelent” nu e un tic verbal, e semnul unei comuniuni rituale : orice productie a unui hrp, tru, mn, etc. e validata imediat cu acesta calificatif de catre ceilalti membri ai elitei, chiar daca e vorba despre un amarata de opinie intr-o fituica oarecare). E iritant, dar pana la urma solutiile raman individuale. Toata aceasta campanie anti-elitista nu permite decat defulari facile si fara consecinta.
@ursu, concret, in contextul dezbaterii curente, a vorbit Patapievici despre edituri straine? A reprosat el tandemului P&H ca nu locuiesc in tara? Continutul la care se refera M Platon in articol este din raspunsurile comentatorilor articolului, pe care autorul le asociaza, aiurea si inacceptabil (prezumtios), cu „elitele”, prin asemanare. Penibil. Care „eruditie”, nici macar nu face referinte precise. Apoi, stii ce-i aia ironie?!
Apropo, cam la fel face si Tismaneanu pe blog, de unde a fost luat citatul de mai jos; discursurile sunt la acelasi nivel, nici unul nu-i mai breaz. Pe scurt, delir. Tismaneanu de obicei face conspecte si – in cazul asta – proza suprarealista, alteori impusca cadavre – niciodata cugetare, filozofie sau stiinta politica, iar M. Platon pedaleaza fara lant. „Comunitatea reflexiva” e de fapt o adunatura de ideologi pseudo-liberali sau in cel mai bun caz neo-liberali de mana a doua, iar „A treia forta” sunt… oamenii de treaba.
Apropo, daca as zice ca e dezgustator ceea ce Tismaneanu a scris dupa moartea lui Ungheanu, as fi asociat automat cu cel din urma, desi nu am avut vreo simpatie de genul asta (nici macar la condamnarea si executia mortilor nu e in stare sa fie original, s-a luat dupa Roger Kimball de la New Criterion, care aplica procedura cu regularitate, v. cazurile Susan Sontag si Norman Mailer). In schimb, daca propun ca Patapievici, care nu e asa de „logic” cum se pretinde, a raspuns parcimonios lui Matei in comentariile Observatorului, sunt automat in galeria „elitelor”. Sau daca observ ca s-a adeverit ceea ce Plesu scria despre Puric: „Totul asezonat cu cateva citate prost asimilate si cu un fel de sfatosenie sugubeata, pastisand, fara har, stilul Petre Tutea” iar Puric evident isi strica singur brandul, cum se zice – ba trage dupa el si patrimoniul, inseamna ca sunt dilematic. Totul e partinic, in stil leninist, „cine nu e cu noi e impotriva noastra”, „intai taie si dup-aia numara”, si la stanga, si la dreapta. Tot inainte!
Ar vrea astia (M Platon, Tismaneanu, Patapievici et al) sa aiba macar o idee ca Badiou, sau ca Tutea, atunci pe cuvant as fi dispus sa aud si cateva exagerari polemice – cum mai gasim din cand in cand la cei doi filozofi. Altfel, domnilor, nu prea avem ce discuta. Chiar presupunand ca „elitele” ar fi mai putin partinice si mult mai binevoitoare, de unde „dialog”? Asta e logoree de blog, de ziar, nu logosul pe care il cautam intr-o revista culturala samd.
Desigur, aruncatul sagetilor in bezna, nu poate fi considerat, in nici o circumstanta, o confruntare onesta. De altfel, nici nu vad cum poate fi caracterizat in acest mod demersul domnului Platon, in masura in care propune spre dezbatere, cu eruditia si ironia caracteristica, tinte foarte concrete. Faptul ca Agonistul, zice „au!” ne releva faptul ca domnia sa din nefericire pentru el, se afla acolo, in intuneric si are impresia ca a fost atins de sagetile dlui Platon. Nu, domnule Agonist, nu erau sageti, era doar un cactus!!
In alta ordine de idei dezbaterea intelectuala agreata in prezent, este una emasculata, in care preopinentii sunt de aceeasi parte a baricadei.Intrebarea lui HRP, citata de dl. Agonist, denota faptul ca cel dintai nu are cu cine polemiza sau mai bine zis nu are cu ce poleniza.
„Nimic nu a fost mai drag sufletului (daca suflet avea) lui Leonte Rautu decit prigonirea si umilirea adevaratelor elite intelectuale. Iata ca sub ochii nostri, in publicatii ce se numesc culturale, extremele se imbratiseaza facind deliciul strapontinei forumiste. Daca ar fi printre noi, Rautu ar jubila vazind cum fraternizeaza exegetii ortodoxisti, anti-conec(sionistii), admiratorii lui Naomi Klein, nostalgicii taberei pionieresti de la Artek, discipolii lui Alain Badiou (numit pe buna dreptate de Bogdan Calinescu “un Robespierre al secolului XXI”), veleitari sterili, poetastri complexati, demagogi acneici, fanii lui Mihai Ungheanu, universitari fara alta opera decit denigrarea celor cu opera, negationisti ai Holocaustului, , comentatori de mode culturale pozind in creatori de doctrina, pe scurt o intruchipare a barocului neo-nihilist. Evident, este vorba de fenomene (inca?) marginale. Exista un mainstream intelectual de orientare civic-liberala in Romania, exista o comunitate reflexiva care refuza amnezia, exista carturari reali care nu alearga dupa aparitii “pe sticla” si refuza ispita rinocerizarii. Exista foarte multi tineri intelectuali care se crucesc cind citesc spasmodicele peroratii ale celor mai sus-amintiti.”
Domnilor, dati-o inainte cu reprezentari, asemanari, conspiratii si tot felul de judecati si metode obscure, „stim noi ca-i asa si pe dincolea”, „bate saua sa priceapa iapa” samd., ca n-aveti nici un argument, insa repetitia e mama convingerii. Dar vorba poetului, non idem est si duo dicunt idem. Sau daca tot suntem la paginile roz, idem est non probari et non esse; non deficit jus, sed probatio.
Cat despre Plesu si Puric, primul a facut-o ca la carte, adica: tinta a fost concreta, publica, cu vizibilitate maxima (supraexpusa) si bine creionata. Cateva saptamani mai tarziu, Puric il facea de ras pe Tutea in paginile Cotidianului, parafrazandu-l absolut ridicol. Perfect.
Pana si rapiditatea reactiei lui M. Platon, sa nu mai vorbim de continut, ma face sa pun la indoiala maturitatea dumnealui (apropo d-le Platon, ce mai face madam Palin in America profunda?). Plesu e mai hatru, Patapievici nu face risipa de energie, si nici macar nu e nevoie sa iasa Mihaies la cafteala. Pana acum boierii castiga distantat.
Sa credeti voi ca merge asa, dintr-o reactie intr-alta, cu chestii expirate si incalzite pe drum. Faceti o pauza si veniti cu idei bine gatite, apoi mai discutam.
…de blog, marca MP
„A treia Forta” e o carte utila, se pot inveli borcanele cu dulceturi…
cat de degradant a ajuns MP, cat resentiment; se pare ca are nevoie de o cura cu Max Scheller
Felicitari lui Mircea Platon pentru luciditate si verticalitate si Observatorului pentru posibilitatea de a-l citi! Bravo!
Draga Agonistule, daca ai urmarit presa culturala din u8ltimul an, atunci ai vazut ca anonimii de forum nu fac decat sa repete ce a spus ‘elita” sau trepadusii ei. Asa ca, desi pare ca raspunde unor anonimi de forum, acest text insumeaza un an de polemici deschise sau mocnite.
Dar de unde stii tu, Agonistule, ca HRP si ciracii sai nu i s-au adus si lui Platon/Hurduzeu/X/Y/Z (oricine misca in front) aceleasi obiectiuni? Vrei sa -si publice oamenii emailurile sau sa inregistreze discutiile pe care le au cu suporterii „elitei”? Cat despre faptul ca Matei isi pune un motto din „subsol”, nu e vina nimanui ca ciracii „elitei” umbla, anonim, prin subsoluri in loc sa iasa la suprafata. Plesu l-a atacat pe Dan Puric fara sa-l numeasca. Apoi Cristea l-a atacat, tot in Adevarul, dandu-i numele. Si a urmat un atac si in Dilema. A cui e vina ca elita nu vrea sa-si murdareasca mainile si ca umbla cu intermediari si cu anonimi de subsol?
Confruntarea asta e mai veche, dupa cum se pare ca stii deja. Si raspunsul la intrebarea lui HRP i-a fost oferit lui HRP prin cartea A treia forta.
Textul d-lui Platon se adreseaza in intregime comentatorilor articolelor lui Matei (putem presupune ca sunt mai degraba cititorii mai mult sau mai putin sofisticati ai Observatorului), si comite gresala prin asociere: daca cineva il critica, chiar impropriu, pe autorul care a pus o problema aiurea (indiferent ca ar fi \\\\\\\”nimerit-o\\\\\\\” in mintea cuiva) este automat cu \\\\\\\”elitele\\\\\\\”. Dialogul surzilor!
Dupa dl. Platon, ceea ce pare, este cu necesitate: asta s-ar numi filodoxie – nu intentionez aici nici un joc de cuvinte in legatura cu ortodoxia, e vorba de altceva. Foarte amuzant sportul practicat cu sarguinta de tinerii intelectuali, i.e. inotul prin aer: discuta foarte intens probleme in sine, aluziv, de parca ar fi pe vremea \\\\\\\’ceea. \\\\\\\”Exista unele atitudini\\\\\\\”. Hai sa aruncam cu sageti in intuneric, poate zice vreunul \\\\\\\”au\\\\\\\”.
Daca ceea ce spune se potriveste cu vreo atitudine sau alta, cu vreun sistem sau altul, cu conspiratii si aranjamente samd. e deocamdata irelevant. Patapievici involueaza pe zi ce trece, insa a raspuns corect tandemului Platon-Hurduzeu, dupa ce le-a publicat un manifest in ID (\\\\\\\”cu cine anume polemizati domnilor?\\\\\\\”). De atunci P si H nu s-au straduit sa clarifice chestiunea, iar subiectul e virtual, ca a saptea forta.
A. Matei asijderea, pune un motto luat dintr-un comentariu de subsol si generalizeaza cu nerusinare. La nivelul asta de liceu, nu e de mirare ca alternativele propuse, fie de \\\\\\\”stanga\\\\\\\” sau de \\\\\\\”dreapta\\\\\\\” sunt ignorate pana la urma de publicul avizat. Valurile se atenueaza treptat…
Clasa intelectualilor romani are o arhitectura piramidala: la varf, un grup virulent autoselectionat de vedete mediatice clonate dupa un model perimat de intellectuel engagé. Cei 4-5 care fac jocurile, tiennent la une des journaux si practica un partizanat politic fatis. Trasatura lor dominanta este ca nu se ocupa decat de ceea ce NU tine dedomeniul lor de expertiza: de la incest la fumat, de la FMI la saint-simon si la politica externa, ei abordeaza orice subiect pt ca detin o clavis universalis- corectitudinea ideologica. Calitatea lor principala -care explica si aderenta la public – e previzibilitatea. Ei spun, in mod mai putin obvios, ceea ce macar o parte a cititorul mediu gandeste: incestul e rau, fumatul nu trebuie cenzurat, etc.
Neavand cultura cercetarii, intelectualii romani sunt mereu gata sa se adune sub o umbrela mediatica a celui care ne zambeste zilnic din poza de editorial sau din cutia televizorului. Prezenta tine loc de competenta iar cum mediatizatii tind sa detina si parghiile institutionale (editura „politica”, icr, relatii cu centre de cercetare, etc.) intelectualii de la „baza” prefera sa-i conteste in forul privat, lingusindu-i in public. In plus, cum sa combati din punct de vedere stiintific un furnizor de opinie (care se sustrage campului specialitatilor?) Asa ca baza -formata din specialisti ai omeniilor universitare nu are nici interesul si nici, practic, posibiltatea sa se cristalizeze ofensiv in contra varfului. Ofteaza, si trece mai departe, in speranta ca va mai primi o bursa, va intra intr-un grup restrans aflat sub patronajul unuia sau altuia dintre mediatizati, poate va mai publica ceva la editurile controlate de acestia. Si cand vine cate un „trouble fête” ca autorul acestor articole raspunde sastisita: uite inca unul care vrea sa sparga usa la clubul exclusivist al stapanilor. Or, mi s-a raspuns, la acest comentariu: lucrurile sunt simple, „e ca la ceai”- cutarica e urmat pentru ca e sarmant, „talentat”. Or, preopinentul ar trebui sa inteleaga ca nu sarmul sau talentul unuia sunt in chestie. Ci modelul de intelectual pe care il promovam. HRP de exemplu e pe cat de sarmant si talentat pe atat de diletant: intr-o universitate serioasa nu ar primi nici macar o catedra de asistent. Asa ca isi compenseaza incompretenta prin agresivitate ideologica. Anticomunismul de parada face parte din aceeasi strategie; si e cu atat mai curios cu cat vine din partea unor descendenti ai nomenclaturii. In paranteza, cazul Tismaneanu mi se pare demn de un roman rusesc.
Foarte bun acest text. Felicitari autorului, felicitari revistei. Un scurt adaus am a aduce: daca elita se face vinovata de atatea tradari, consider un abuz sa mai fie denumita astfel. O impostura. Pentru ca nu e vorba de cate lecturi ai la activ, ci de ce fel de caracter iti indreapta pasii in viata: onestitate, obiectivitate, credibilitate, sacrificiu.
Domnul Mircea Platon spune: „miza acestor observaţii este legată de refuzul elitei de a oferi răspunsuri pertinente la întrebări pertinente” Ne arată apoi şi de ce elita refuză acest dialog: pentru că, în realitate, mobilul ei este controlul institutiilor. Tocmai de aceea, pentru elită întrebările pertinente sînt doar cele adresate de elita însăşi, dialogul este posibil doar între membrii elitei. Elita este autoreferenţială, aripa stîngă se reflectă, orbitor, în aripa dreaptă. Cum spunea nu demult dl. Patapievici: „viaţa îşi arată ce are mai bun într-un anumit fel de a o trăi – cum ar fi conversaţiile între egali, dezbaterile între prieteni, controversele desfăşurate sub semnul nobleţei de spirit” Nobleţe de spirit dobîndită în virtutea unei eredităţi „spirituale” asigurate de o bursă – că este la Institutul Woodrow Wilson, ori la NEC, e secundar.
Subscriu la articolul lui Mircea Platon, bine a facut Obs. Cult. ca a publicat acest articol Micii dictatori trebuie alungati din orice post se află, ca si marii dictatori