Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Masacru“ la vîrful culturii instituţionale din Neamţ
Interviu cu Adrian ALUI GHEORGHE
- 17-05-2017
- Nr. 872
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 4 Comentarii
Scriitorul Adrian Alui Gheorghe, directorul Bibliotecii Județene „G.T. Kirileanu“ din Piatra Neamț, a fost demis din funcție, în urma unei evaluări a Consiliului Județean Neamț, instituție de care depinde (administrativ și financiar) Biblioteca Județeană. Facem precizarea că în Consiliul Județean Neamț majoritatea este dată de PSD-ALDE, susținuți de PMP (un reprezentant al PMP, Laurențiu Dulamă, a făcut parte din Comisia de Evaluare). Împreună cu Adrian Alui Gheorghe au fost demiși și directorul Teatrului Tineretului, Liviu Timuș, și directorul Complexului Muzeal Județean, Iulian Ghercă. Explicații n-au existat pentru demiterea lui Adrian Alui Gheorghe, Consiliul Județean Neamț n-a furnizat, cel puțin pînă în acest moment, o motivare a demiterilor. Adrian Alui Gheorghe s-a născut la 6 iulie 1958, în localitatea Grumăzești, județul Neamț. Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității „Al.I. Cuza“ din Iași, specializarea Română-Limba latină, cu licența în anul 1986, cu teza Paradigma erosului în poezia lui Ovidius. Doctor în Filologie din anul 2004 cu teza Tinerețe fără bătrînețe și sentimentul tragic al timpului (Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iași). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. În 2015, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru romanul Laika. Este autorul a peste 30 de cărți de poezie, […]
Doamnă Vera, acel M. Constantin din postarea de pe data de 17 mai nu sunt eu.
În comisia de evaluare de anul trecut şi în comisia de analizarea contestaţiei din anul acesta a domnului Adrian Alui Gheorghe am fost propus de reprezentanţa Uniunii Scriitorilor din Piatra Neamţ nu pentru că aş fi pensionar şi fost inginer – mai precis, fizician timp de 20 de ani la Săvineşti, cu rezultate notorii, dovadă stau brevetele de invenţii, dar şi primirea în 1976 în Uniunea Scriitorilor, şi nu mi-e jenă s-o afirm, că înaintea mea, la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti studiase marele filozof Basarab Nicolescu iar în lume, parcă mai sunt şi alţi fizicieni care au îmbrăţişat cu mai mult succes şi notorietate decât mine condeiul: Sabato, spre exemplu.
Am fost propus pentru că am fost înaintea sa şi director al aceleiaşi biblioteci ca şi poetul Alui Gheorghe, ba chiar şi pe aceeaşi funcţie la ceea ce astăzi se cheamă Direcţia pentru Cultură.
Anul trecut, la evaluare, deşi am vrut să-i dau 10, nu m-a lăsat grila, că, din capul locului, i se scăzuseră nişte puncte pentru nu mai ţin minte ce întârziere, aşa că am reuşit să propun o notă peste 9, cât mai aproape de 10, ceea ce i-a săltat media.
Anul acesta, când d-l Alui Gheorghe mi-a spus că voi fi iar în comisia de evaluare, i-am şi spus că-i dau 10, „să termini ceea ce ai început”.
Am fost anunţat să mă prezint la comisia de analizare a contestaţiei. Două ore, de la 12 la 14, m-am certat cu doamnele din comisia de rezolvare a contestaţiei, solicitând să-i mărim nota, să poată rămâne, să ducă mai departe ceea ce ştiam de la el că începuse. La ora 14, când să ies furios din sală, jurista şefă a Consiliului Judeţean Neamţ m-a rugat respectuos să ascult, măcar, textul contestaţiei.
La punctul 1, A. A. G. nu avea dreptate. La 2, nici. Şi tot aşa, cu legea în faţă (hotărâri de ministru, regulamente etc, acte cu care venise doamna juristă),mi s-a demonstrat că ceea ce contesta A. A. G. nu putea, legal, fi admis.
Nicăieri, în tetul contestaţiei, nu se cerea reevaluarea. Ci doar într-un loc apărea cuvântul reevaluare, când A. A. G. cerea să i se comunice rezultatul reevaluării.
N-am fost folosit de C. J. Neamţ, cum pretinde A. A. G., ci am semnat referatul de analiză a contestaţiei, pentru că mi s-a părut corectă analiza textului contestaţiei. Sincer, sunt sătul de politicienii care strigă că ei vor fi împotrivă chiar dacă opoziţia are dreptate. Iar eu nu am fost în „opoziţie”, dovadă stau părerile celor 4 doamne prezente la acea şedinţă, cărora, şi pe această cale, le cer scuze pentru tonul mult prea aspru uneori.
Ba chiar, la finele discuţiilor, am spus că voi fi primul martor al lui A. A. G. dacă el va deschide proces la Tribunal.
–Nu cunosc ce i s-a imputat lui A. A. G., de i s-a scăzut aşa mult punctajul la analiza activităţii pe anul trecut; cred că orice ziarist poate cere punctul de vedere al C. J. Neamţ.
Ieşind de la şedinţă, i-am telefonat lui A. A. G. şi am apucat să-i spus să facă proces, că eu voi fi unul dintre martorii săi, dar el mi-a răspuns „poetic”: „Să dea Dumnezeu să te simţi tu toată viaţa cum mă simt eu acum”. Drept care, simţindu-mă cum mi-a urat, mă ostenesc să scriu aceste rânduri.
…Deşi ştiu de la înţelepciunea populară că „facerea de bine…”, ceea ce mi s-a mai întâmplat cu poetul în chestiune cu un sfert de secol în urmă, întâmplare ce transpare în volumul 6, „A trecut un scriitor…” al ciclului „Comedia contemporană”, Ed. Junimea 2012-2013.
…Şi nu ştiu de ce, dar acum îmi vine în minte expresia folosită de D-l Andrei Pleşu: Minima moralia…
N-am urmă de simpatie pentru Alui Gheorghe, de cînd a devenit casap Alui Manolescu. Iar ce i se-ntîmplă, i se fiindcă trăiește politic de multă vreme (Google zice: Director al Direcţiei pentru Cultură a judeţului Neamţ din anul 1995, cu mici întreruperi şi profesor asociat la Facultatea de Muzică din Piatra Neamț, filială a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca, din anul 2005, unde a susținut și susține cursul de Estetică generală și estetică muzicală; deputat de Neamț în legislatura 2004 – 2008 (iulie – decembrie 2008). Adică și politic, nu doar cultural. Deci, știe că ”măririle sînt amăgitoare” – după cum, că-n politică funcționează-n draci Ars Amandi – el arte del amar (apud Google, ”licența în anul 1986, cu teza Paradigma erosului în poezia lui Ovidius”, nu?)
Apropo, zice Alui Gheorghe despre diferența dintre actul său administrativ și-al celor dinCJ Neamț: Aici e o chestiune administrativă, repercusiunile sînt seci, pun în discuţie chiar subzistenţa unui om. Dar excluderile din USR n-au pus în discuție același lucru?
Argumentația sa din interviu ridică două întrebări:
– doctor în filologie, nu bibliotecar, nici vreo specializare în managementul bibliotecilor. Așadar, la numirea-n funcția din care fu concediat, nu profesionalismul a contat. Chiar, o fi fost vreun concurs pe post? Iar dac-o fi fost, o fi fost și vreun bibliotecar pe-acolo? Dar comisia de examinare, conform legii?
– evaluările formale se făceau ”cu respectarea legii” sau – tot așa – se găseau trei membri care să semneze hotărîrea deja luată ”mai sus”?
Domnule Munteanu (M. Constatin), cele scrise în postarea dvs. sunt singurele argumente pentru care ati respins contestatia lui Adrian Alui Gheorghe?
„În general, aceste evaluări sînt formale, prilej de strîngere de mînă a directorului. Am fost, anul acesta, în Comisia de evaluare a directorului Bibliotecii Judeţene din Suceava. I-am acordat, firesc, nota maximă.”
Cat de senin afirma dl director Alui Gheorghe ca treaba administratiei e sa se afle in treaba: evaluari formale, i-am acordat firesc nota maxima!
De ce ne-am astepta ca de la astfel de comisii si comitete -alfa si omega in toata administratia din Romania- sa aflam vreodata adevarul daca ele functioneaza pe presupunerea ca „daca la mijloc e vorba despre un proiect de management, acesta e un ghid în activitate, asta urmăreşti. Şi cînd te dedici cauzei instituţiei, nu ai cum să trişezi.”
Minunata aceasta optica atunci cand administrezi, dea dreptul ticaloasa cand esti administrat.
Iar presupozitia ca -in cazul de fata- un scriitor important, o personalitate accentuata, acopera cu aceeasi gratie oricare alt domeniu de activitate are o continuitate nefasta in multe alte zone de interes public.