Matematician fantast si rafinat cautator de armonii picturale

„Dintre legaturi, cea mai frumoasa este aceea care se face pe sine si pe cele corelate cu ea sa fie cit mai unitara; iar acest lucru il realizeaza in chipul cel mai complet, prin natura ei, proportia geometrica“ (Platon, Timaios, trad. Catalin Partenie, in Opere, VII, p. 144). Vizualizate pictural, structurile progresive, aflate in devenire continua, ale lui Liviu Stoicoviciu alcatuiesc, in articulatii din ce in ce mai complicate, un adevarat model rational al Universului, unul dintre cele multe posibile. Constructor si „homo faber“ savant, inzestrat cu o minutie maniacala, Stoicoviciu porneste de la figuri geometrice simple, pe care le „desface“ si le amplifica. Magnificindu-le, descopera treptat legile implacabile ale cresterii si inlantuirii lor, atit in structurile de plan, cit si prin iluzionarea volumetriei, cu ajutorul unor culori primare. In paranteza fie zis, intr-o etapa anterioara, artistul utiliza in cromatica sa particulara si anumite valoratii subtile, ceea ce conferea un farmec aparte lucrarilor sale, permitind magnanimul si ambiguitatea. Acum, o viziune ascetica si de maxima rigoare, ce elimina notele redundante, perturbatoare de mesaj, cistiga prin maretia conceptiei si vastitatea cuprinderii. Din aceste uriase „bolti“, retele ceresti al caror modul este edificat si arhitectonic (din hirtie deocamdata, dar putind fi oricind […]