Matisse şi România
- 18-05-2012
- Nr. 624
-
Florin COLONAŞ
- Arte
- 3 Comentarii
Interesantă tema expoziţiei organizate la etajul şase al Centrului Pompidou. Întotdeauna, în acest spaţiu, prezentarea, tematica şi modalitatea de expunere sînt la înălţime. De data aceasta, a fost organizată o expoziţie cu lucrări de pictură semnate Henri Matisse, intitulată Perechi şi serii. Curatorii au căutat să sugereze ideea operelor înrudite, pe structura perechilor tematice, şi au reuşit să ilustreze aceste subiecte cu lucrări reprezentative ale maestrului fovist, aduse de pe multe meridiane. Vizitînd expoziţia, reflectez la titlul ei şi, automat, la modul cum se gîndeşte, uneori, apropo de efervescenta mişcare ce a cuprins lumea amatorilor de artă plastică de la noi şi în care, de multe ori, se întîmpla să apară două lucrări „siameze“. Răspunsul este stereotip, şi mi-a fost dat să-l aud de multe ori, chiar de la oameni cu pretenţii, experţi ai caselor de licitaţii autohtone: „Pictorii mari au repetat, uneori, aceeaşi lucrare“(sic!). Este adevărat că, în timp, am cunoscut vreo doi pictori cu „pretenţii senioriale“ în materie de artă, care îşi reluau pînă la tortură propriile capodopere, motivînd că nu se pot despărţi de original. Un mare artist nu se preocupă niciodată să îşi reproducă propria operă. În primul rînd, nu are timp. În al doilea […]
N-am investigat modul in care un „avatar” al Bluzei romanesti (la robe roumaine) a ajuns sa faca un rol camee intr-un intins roman -in mare masura cronica amoroasa tinzind, pe buna parte din intinderea ei, a fi o suita de variatiuni pe tema Cintarii cintarilor- premiat de Académie française in urma cu vreo patru decenii. (Gallimard trebuie sa fi tiparit sute de mii de exemplare de-atunci).
…”Merci, oh merci, moi aussi tellement, et savez-vous, aimé, tout à l’heure je suis allée dans une église pour penser à vous, une église catholique parce qu’on peut mieux s’y concentrer. Dites, voulez-vous que je mette ma robe roumaine ce soir ou la soie sauvage? La roumaine? Très bien. A moins que vous ne préfériez la rouge que vous avez aimée, je crois. La roumaine plutôt? Vous en êtes sûr? Vous n’en êtes pas fatigué? Bien, ce sera la roumaine. Dis, tu m’aimes? …
Oh, les jambes, les longues chasseresses qui toujours vers lui accourraient, d’amour s’élanceraient. Oh, la robe aux broderies roumaines, horizontales au bas et à la taille, verticales le long des manches…”
Nu e, cu toate acestea, singurul exemplu de potential “lobbyistic” in actiune al artizantului romanesc inter/trans/textualizat in universalitate, mai sint citeva cu care m-am intilnit si care isi implinesc in tacere -dar cu siguranta eficient- misia intercesiva.
si multumim pentru ca, prin intermediul dvs, am aflat si noi.
Nu ştiu dacă unui colaborator al revistei îi e îngăduit să-l felicite, în aceeaşi foaie, pe un altul… Nu pot să nu remarc, însă, cultura plastică şi bunul gust al dlui Florin Colonaş. De menţionat, nu mai puţin, amărăciunea pe care o resimte autorul, anume că lobby-ul pe care, indirect, îl face în favoarea României Henri Matisse, nouă nu ne spune mare lucru. Noi defilăm cu frunzuliţa cunoscută…