Maturizare şi voayeurism

Atunci cînd întîlnim, într-o operă ficţională sau în mass-media, o adolescentă „tînără şi frumoasă“ care se prostituează, precum Isabelle, protagonista de 17 ani a filmului lui François Ozon, cea dintîi întrebare care ne macină este: de ce?   Regizorul francez se încăpăţînează să nu ne satisfacă această curiozitate naturală – pe ecran, dar, din păcate, nu şi în interviuri (cred că unii cineaşti ar trebui să se abţină de la a-şi explica filmele) –, oferindu-ne doar nişte posibile indicii privind de ce-ul lui Isabelle (interpretată de modelul Marine Vacth, cu vreo cinci ani mai înaintată în vîrstă decît personajul ei) şi, astfel, determinîndu-i pe comentatori să propună, străduindu-se să fie mai convingători, tot felul de motivaţii (cea financiară, aflată la îndemînă, nu este decît una de pe listă). Din punctul meu de vedere, o întrebare mai accesibilă – şi, poate, mai utilă – decît „de ce se culcă Isabelle cu bărbaţi care ar putea să-i fie părinţi sau chiar bunici?“ este „de ce se retrage ea din relaţiile, potenţial îndelungate, cu parteneri apropiaţi ca vîrstă?“. Aceştia din urmă sînt doi. Primul e junele neamţ Felix, de care ea se amorezează pe plajă, într-o vacanţă petrecută cu familia, şi în braţele […]