Melancolie si resemnare

Viorel MURESAN Ceremonia ruinelor Editura Dacia International, Colectia „Poetii Echinoxului”, Cluj-Napoca, 2003, f.p. Ritmul in care apar noile carti de versuri ale lui Viorel Muresan pare a se fi stabilizat la o durata de trei ani. Daca privim in urma, putem vedea ca penultima carte a autorului, Lumina absenta, a aparut in 2000, la Editura Paralela 45. In 2003, Viorel Muresan a revenit cu un volum subtire ca o lama de cutit, intitulat Ceremonia ruinelor. Constanta poetica nu ne e sugerata doar de ciclul aparitiilor editoriale, ci si de o anume structura a titlurilor, volumul de acum urmind cartilor numite Pietrele nimicului, Ramele Nordului si, am vazut deja, Lumina absenta. Constanta exista si la nivelul temelor poetice, doar ca, mai mult si mai obsedant ca in alte carti, autorul gloseaza, in Ceremonia ruinelor, pe tema mortii. Meditatiei ii e proprie o viziune melancolica si resemnata, deloc deschisa dezlantuirilor patetice. Viorel Muresan e un estet tot mai interiorizat, calmul maturitatii aducind cu sine un echilibru sceptic, care converteste tensiunile existentiale intr-o imagistica esentializata. Motto-ul din Paul Celan, ales pentru unul dintre cele mai bune poeme ale cartii, Halda, exprima, in adincime, particularitatile viziunii din carte: „O acest ochi beat/ care precum […]