Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Mere albastre şi stele verzi
- 31-07-2013
- Nr. 684
-
Radu Călin CRISTEA
- Actualitate
- 19 Comentarii
Fără vlagă, manifestîndu-se mai ales printr-o retorică sforăitoare de conclav suficient sieşi, aşadar vag conectat la ambientul realităţii, opoziţia se face auzită prin glasuri pe cît de răzleţe, pe atît de gîjîite. Sînt mai degrabă sunetele unor trestii gînditoare produse de fotosinteze eşuate şi cărora contactul cu lumina nu le prieşte, astfel că preferă penumbrele de unde intonează arpegii critice la adresa puterii. Democraţia românească n-a cunoscut, după evenimentele din decembrie ’89, o opoziţie mai sterilă decît aceasta de după căderea guvernului Ungureanu, măcinînd în gol şi năduşind a neputinţă. Mă ia cu fiori doar gîndul că puterea pedelistă ar fi impus o idee care circula prin multe creiere portocalii – aceea a votului majoritar uninominal într-un singur tur, cu cîştigătorul luînd întreg potul în circumscripţia respectivă. Într-un asemenea sistem electoral fîlfîit ameninţător de Boc şi ai săi, PDL ar fi fost reprezentat în urma ultimelor alegeri legislative de un singur parlamentar, Eugen Tomac, şi acesta în urma unei nebuloase infuzii de voturi din Republica Moldova. Masivitatea actualei puteri capătă uneori proporţii denaturate şi datorită opoziţiei clorotice, scîncite, incoerente în exprimare şi părînd a-şi refuza orice prilej de omogenizare în jurul unui ax comun. Justificarea cea mai atotcuprinzătoare a pulverizării […]
Nu este generozitate, va asigur. Sunt de acord cu dumneavoastra ca fenomenele actuale nu au nici o legatura cu comunismul dar ele au, mi se pare, o legatura cu perioada istorica pe care noi o numim comunista. Aceasta legatura nu este data de o continuitate de idei ci de o perpetuitate a elitei politico-economico-militara care, in mod evident, imbatraneste si-si improspateaza fortele cu oameni care-i seamana in limbaj si metehne. Elita la care ma refer si pe care o mentionati si dumneavoastra – esalonul doi, daca vreti – a fost si este una pur economica, arivista si oportunista, nedoctrinara, acest lucru se vede clar din viteza cu care s-a imbogatit adoptand discursuri convenabile puterilor zilei. Daca Romania mai are un viitor, lucru de care eu ma indoiesc, istoricii vor scrie cu certitudine cateva pagini despre mecanismele extrem de simple prin care am fost furati – unii au operat, altii \”au tinut de sase\” iar \”intelectualii\” au explicat ca asa e normal sa se intample cu sloganuri despre stanga si dreapta pe care americanii le lipesc pe bara de protectie a masinii. Cata vreme o sa mai fie ceva de instrainat or sa apara permanent ungureni, papahagi, lazaroi si neamti buni de gura si n-o sa ducem lipsa nici de monici iacobine tratate ambivalent. Absolut nesurprinzator din locul in care am reusit sa ajungem cu minime constrangeri este faptul ca, asa cum specificati si dumneavoastra, nici elitele anterioare nu au fost mai stralucite dpdv moral sau cognitiv. Privita global istoria ultimei sute de ani este extrem de trista si fara un salt calitativ la nivel de constiinta al societatii sunt extrem de pesimist, imi cer scuze pentru repetitie, pentru ca natiunile ar trebui sa fie proiecte ale elitelor si nu invers.
Eleganta comentariilor dlui Daniel StPaul ati transformat-o
in „delir livresc” deoarece nu v-a „cazut bine” …
Ma asteptam la mai mult „fair play” !
(domnului Radu Calin Cristea)
Sa lamurim o cestiune de hermeneutica, care fie v-a scapat, fie o deturnati de la ceea ce este intentio auctoris ( a se vedea Eco) , aci, a mea…: traiti intr-un prezent continuu, (cu toata largimea de viziune care decurge din asta), de-aceea am si folosit verbul la prezent (“spală”, desigur ar fi fost mai de efect sa spun “stati /sinteti spălând”…); am reiterat/ subliniat notiunea de prezent/nedevenire cu “stuck in the groove”. Cadavrele, da, sint si viitoare.
Si à propos de licantropie: desi, probabil, nu va afecteaza, in vremile mai din urma am stat de vorba cu citiva dintre ce ce detin brandul RFE/REL (Noel Bernard, Vlad Georgescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu si alte fiinte eteric-suprarealiste) si m-au linistit/asigurat ca, in ce priveste sigla RCC cu asociere RFE/REL si cea avind azi alte asocieri e vorba de o simpla coincidenta…siglomatica.
In rest, un voeux pieux : s-auzim numai de bine (macar ca Intunecatul April cel cutitofor, odata ce se vede in sa, nu se da descalecat usor, unii zic luni , altii, anotimpuri , iara altii , ani de-a rindul ) .
Remarc simpaticul dvs. delir livresc. Recunosc ca m-ati pus pe ginduri. Mai ales in privinta cadavrelor pe care le voi spala, desigur, cu laturi in viitor – vorba dvs.
Autorul spala (cu laturi) cadavre trecute, prezente si viitoare; personal, as fi asteptat o evaluare a prestatiei acestor avengers ai zilelor noastre sositi , cu ceva mai bine de un an, pe cai focosi sa asaneze cu para (plopului, mai degraba decit cea a focului, desi, desi…) pustiirea si ingalarea perpetuate de fostii… In alte parti , puterile nou instalate au 100 de zile periode de grâce ca sa demonstreze ca s-au instalat competent si responsabil la cirma si butoane. La un an de la instalarea arhanghelilor restauratori de rectitudine si competenta avem o privire recece ce (oofff, si aliteratiile astea !) nu mai vintura atit de avan spada , pune oarecare surdina vituperarii si largeste un rinjet sardonic-superior, culmea,( tot) spre trecut/i. Au prezentul nu ni-i mare ? Pe vremea gramofoanelor se zicea : stuck in the groove ; hic et nunc, avem vocea critica selectiva detasata sapiential de realitate (un fel de HMV) si atelata virtos in harnasamentul ochelarilor de cai . A fost cindva, undeva, une révolution des œillets…Traim vremuri memorabile : sintem martori (si marturisitori) ai unei rivulutii des œillères .
Iau ca reper temporal 1990 si constat ca,15 ani dupa, aparatul de stat -daca n-o fi vreun pleonasm- s-a dat peste cap de atatea ori incat nici indivizii, persoana cu persoana si nici partidele, in nume propriu ori ca aliante, nu mai disting intre functiile sale. Asta face ca asteptarile populatiei sa urce, in termeni de rezultate, la cer in timp ce mijloacele, limitate, sunt distribuite dupa o logica ce scapa oricarui control.
Pe vremuri, daca-mi mai aduc bine aminte, discursul d-voastra viza tabloul general cu bune si rele si de pe fata si de pe dos, fara umori bilioase.
Astazi, fara suparare, pareti atins de idiosincrazii terestre ireversibile; nu e o judecata, doar o constatare.
Ma las convins de orice ipoteza, doar sa fie argumentata. Dreapta pe care o punem sub lupa numai evanescenta nu e. Meritele si defectele ei trebuie desigur cautate in alte parte. Nu vad cum M. Neamtu sau A. Papahagi sa aiba un infim merit in valurile de bani care ar fi intrat in tara „dupa mai bine de 15 ani de seceta financiara”. Ce s-a intimplat acum 15 ani?
Denumirea dvs „ASA NU” referitoare la Basescu si opozitie,
lasa sa se vada „macar printre randuri” ca „ASA DA” ar fi
potrivita pentru USL-Ponta-Antonescu ! Dumnezeule, la
ce s-a ajuns, este incredibil …
Sensul pe care l-am vizat cand am spus ”intelectualii basisti ca fenomen social” nu se focaliza pe ideea de ”fenomen social ca fenomen de masă/ număr”, ci accentul viza ideea de ”fenomen socio-cultural-intelectual” pe filiera (cu cateva exemplificari din Franta) Julien Benda – La Trahison des clercs; Hamon, Hervé și Rotman, Patrick, Les intellocrates, Expédition en haute intelligentsia; Alan Sokal și Jean Bricmont – Impostures intellectuelles…
De altfel în răspunsul la comentariu meu ”Te crucesti analizind ce aberatii au putut sa scrie un Slavici, Cioran, Sadoveanu sau Calinescu” folosiți verbul ”te crucești…” aplicat la un fenomen istoric …eu personal am fost pus de mult prea multe ori în situația să spun la timpul prezent că ”mă crucesc de ceea ce pot să susțină intelectualii din falanga băsistă și/sau falanga anti-băsistă”, mai ales atunci când în disputele politice între oameni cu studii spurerioare argumentul final era un ”citat / zicere” din intelectualii băsiști
…desigur că noi, fiind (încă?) în ”zodia politică a lui Caragiale” cu al său ”simț enorm și văz monstruos”, hiperbolizăm disputa politică, dar parcă în ultimul timp, ”stimulați fie de ”telectualii băsisți” fie de ”telectualii anti-băsisți”, l-am părăsit pe Caragiale și am intrat în ”zodia absurdului ionescian” cu puternice accente kafkiene și orwelliene …și de fapt acest fenomen mă îngrijorează și îmi doresc să nu mai apară în viitor !
Cand vreau sa fiu inteligent ma aplec spre faptele trecute le rasfir si le cantaresc cu balanta prezentului si pot fi mandru: doar v-am spus eu cum sta treaba!
In prezent, cu toata bunacredinta, inteligenta si mandria disponibila, daca vreau sa ies din starea de confuzie imi este imposibil: nu stiu cu ce lupa sa privesc francul astfel incat sa para ca pot plati biletul catre viitor.
Iar viitorul, in ciuda aparentelor si declaratiilor ramane mai obscur ca niciodata pentru ca toata lumea vrea ‘show the money’.
Descrieti cu gratia sarcastica a entomologului, „rateurile” unei drepte evanescente. Sa ne amintim ca, dupa mai bine de 15 ani de seceta financiara, au intrat in tara valuri de bani, printer altele si cu concursul celor pe care ii incriminati. Bun-rau discursul lor a produs consecinte chit ca azi le vedem doar ca impovaratoare datorii.
Acuma -alte bordeie alte obiceie- ramane sa vedem. Nimeni n-a pus inca lupa pe viitor asa incat e timpul: cu cat mai multe incercari cu atat mai multe sanse.
„Intelectualii basisti” nu reprezinta, cum scrieti, un „fenomen social”. Reprezinta doar o falanga redutabila a elitei intelectuale ce pariaza in forta, cu metoda, pe Basescu in care vad un reformator al societatii romanesti. De ce ar trebui sa stopam „un asemenea fenomen si in viitor”? Fiecare are libertatea propriilor optiuni. Eu am o alta optiune decit dinsii, dar pot fi sigur ca dreptatea e de partea mea? Istoria va limpezi lucrurile. Ma tem insa ca aceste abdicari neconditionate in fata mitului lui Basescu sa nu extinda o acolada istorica descrisa in cel putin doua din cartile lui Lucian Boia: ma refer la pozitionarile politice ce s-au aratat a fi delirant de gresite ale unei mari parti a intelectualitatii romane in primul razboi mondial (mai ales „germanofilii”), in interbelic (ratacirile legionare) si, desigur, in trecerea si, apoi, stationarea in comunism. Te crucesti analizind ce aberatii au putut sa scrie un Slavici, Cioran, Sadoveanu sau Calinescu. Cineva va pune cindva o lupa asupra acestei teme in resurectie in deceniile de tranzitie.
Va multumesc pentru aprecieri, sunteti cu siguranta foarte generos. In alt plan, n-as lega atit de puternic mutatiile clasei politice de comunism. Cu foarte putine exceptii, comunistii/securistii s-au apucat imediat dupa decembrie ’89 de afaceri private si au ajuns prosperi oameni de afaceri, cumparind in fel si chip sprijin politic, mai ales de la cei aflati la putere, mai ales prin contracte cu statul. Inspirata formularea „etica parazitara”. De aceasta maladie sufera cei mai multi intelectuali dintre cei evocati de mine in articol. Nu se mai cheama „poeti de curte”, dar se gudura pe linga cei puternici, pe linga Traian Basescu in primul rind, asteptind privilegii si divinizindu-l intr-un fel, zic eu, rusinos pentru niste oameni cu carte, care ar trebui sa aiba un simt al masurii si, eventual, al umorului.
Jos palaria domnule Cristea !
O fina si excelenta prezentare individuala a „intelectualilor basisti”…
Dar totusi trebuie pusa intrebarea simpla: ca „fenomen social” cum se poate explica ?
…nu de alta, dar nu mi-as mai dori sa mai apara un astfel de fenomen si in viitor
…am senzatia ca „Basescu si ai lui” reprezinta prin excelenta acel „ASA NU” in viata politica si/sau intelectuala. Este oare mediul politic si/sau academic romanesc in stare sa invete elementara lectie a lui ASA NU?
Ma suspectati de intoleranta. Pacatele mele. Imi scriu textele cu placere, adeseori cu amuzament, iar personajele pe care le descriu devin un soi de actori in scenete sui generis. Va asigur ca puteam fi extrem de coroziv in acest comentariu. Daca as fi citat din mapa profesionala a Monicai Macovei? Daca as fi citat din ratacirile legionare ale lui M. Neamtu? Nu mi-am dorit sa intru in culisele urit fosnitoare ale carierei lui T. Baconschi, am socotit indeajuns sa scriu despre oportunismul acestuia etc. Blaga? Cu siguranta aveti informatii pe care eu nu le detin. Ati facut o pasiune pentru C. Predoiu? Ok, mie nu-mi spune nimic. Trebuie sa recunosc insa ca imi sunt mult mai simpatici cei care intra intr-un partid (PDL, in cazul nostru) la greu, decit oportunistii care il tamiiaza pe Blaga doar-doar vor apuca o candidatura eligibila de europarlamentari. Si iata cum nu m-am suparat.
Excelent si, mai ales, bine structurat. Ar putea face parte dintr-un studiu cu evolutia clasei politice romanesti – practic este vorba despre intreaga infrastructura comunista care se divide, se metamorfozeaza, se combina, si se „rebranduieste” de mai bine de douazeci de ani. Am mentionat comunismul mai mult pentru punere in cadru, in realitate este vorba despre o biologie a raului si o etica parazitara, singurele forme de viata pe care natiunea noastra invinsa in ultimele razboaie si le poate permite in materie de elite.
Nu-mi permit sa-i nominalizez pe cei care, eventual, l-au consiliat pe Traian Basescu pentru ca, pur si simplu, nu stiu despre cine ar putea fi vorba. Aceasta (relativ) tinara intelectualitate reprezinta, de altfel, un grup destul de eclectic, nu vad cum un Lazaroiu ar putea fi asimilat acelorasi circuite culturale cu Baconschi. Miscarea Populara trebuie lasata sa evolueze, de acord insa cu dvs. ca premizele sunt jalnice.
Rabinul ar zice „si tu ai dreptate”. Numai ca – daca nu cumva iti doresti sa-i ambitionezi, in taina, pe cei pe care ii critici – e nevoie de un ton si un limbaj mai cu toleranta. Ce inseamna a fi tolerant? a lasa pe fiecare sa ajunga la un adevar. Nu-i nevoie sa ne otravim. Eu nu stiu cine este Basescu despre care vorbiti dv., il suspectez pe dl.Blaga de o afectiune (maladie) care nu are legatura cu politica si care ne este ascunsa, dar zau ca am facut o pasiune pentru dl.C.Predoiu. Na. Suparati-va.
supeb.. fara cuvinte
De vina nu e Basescu, ci cei care i-au facut capul mare, de la Plesu la Liiceanu, cu geniile astea ratate. Sunt niste lacuste care pirjolesc prin incompetenta politica si prima lor tinta va fi Miscarea Populara. In inconstienta lor baietii nici nu stiu ce brinci dau regimului lui Traian Basescu. Era si timpul.