Metafizica melancoliei

Glasuri ca frînturi de realitate, ca secvenţe nu neapărat ordonate ale unei lumi populate de fiinţe dirijate de trăiri. Glasuri multiple întretaie parcursul unei vieţi sau doar cursul gîndurilor; ele ţes astfel textura fragilă a realităţii, a lumii percepute exclusiv prin sensibilitatea individuală. Sentimentele, ca motor ascuns al gesturilor noastre, sînt cheia de lectură a spectacolului Voci, realizat de Gavril Cadariu, după un scenariu de Alina Nelega, la Teatrul pentru copii si tineret Gong din Sibiu. Regizorul propune o formulă experimentală de teatru nonverbal de animaţie pentru adulţi, în care actorul cu mască sau la vedere şi obiectele animate ne suspendă între starea de vis şi trezie, într-un spaţiu al emoţiei pure, nediluate de raţiune. Percepem existenţa altfel decît în termenii pragmatismului materiei, purtaţi de fluxul şi refluxul gîndurilor. Explorăm peisajul existenţial urmînd conturul incert al imaginii vieţii reflectate în oglinda interioară. Gavril Cadariu enunţă subiectivitatea ca regulă a jocului într-un spectacol fluid, ce explorează graniţa labilă dintre obiectiv şi subiectiv în percepţia realităţii.   Chipul unei adolescente, proiectat supradimensionat pe ecranul din scenă, trimite o privire ce trece dincolo de publicul care pătrunde în sală. Citim în ea o voce ce urcă de dincolo de tărîmul conştientului: glasul latent […]