Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Mie-mi vorbesc, Americă!
- 22-01-2014
- Nr. 707
-
Radu Călin CRISTEA
- Politic
- 27 Comentarii
„Ţie-ţi vorbesc, Americă!“ Maria Banuş, 1955 Avem, cu rădăcini adînc ramificate în istoria naţională, un complex de calibrare la „celălalt“, la străinii de diverse însemnătăţi care ne vizitează ţara ori cărora le trecem pragul, la ei acasă. Mă feresc de generalizări; mă tem însă că, în acest caz special, excepţiile întăresc regula. Dificultățile de raportare ale autorităților autohtone la astfel de emisari arată, încă de pe la primele izvoare credibile, o cultură debilă a conversaţiei, şiretlicuri ieftine în comunicare, identificare precară a conlocutorului, spaime sau adoraţii ce au slăbit întotdeauna şansele unui dialog purtat într-un registru al firescului normalităţii. Mă refer în mod specific la cohortele multiseculare ale bărbaţilor noştri politici „nelumiți“, altfel spus, fără uzanţa unui tratament corect şi natural mai ales în contactele cu mesageri externi de ranguri înalte. Tălmăcite, dar mai ales răstălmăcite, vorbele „străinului“ ajung prada unor interpretări supuse arbitrarului. Sînt rînduri introductive pe care le-am scris îmboldit şi de recenta vizită la Bucureşti a doamnei Victoria Nuland (VN). Asistentă a Secretarului american de Stat pentru probleme europene şi eurasiatice începînd din 13 septembrie 2013, VN reprezintă diplomaţia SUA în această imensă arie geografică. VN a venit în România şi cu determinarea diplomatului […]
Aveti dreptate, dar am uitat sa specific ca acel unu la suta vine din bombardamentul media de factura americana care este oferit publicului… Daca 98 la suta dintre filmele date la tv sunt americane(cele mai multe extrem de proaste) logic ca oamenii vor consacra macar unu la suta din timpul lor….
Sa stiti ca unu la suta e un procent foarte bun…
Sunt absolut stupefiat de comentarii, articolul l-am citit in diagonala, pentru ca nu ma interseaza absolut deloc relatiile romano-americane in sine… Dar comentariile, o cu totul alta poveste… Generatia asta a fost clar spalata la creier, imi cer scuze pentru aceasta expresie tare… Ce e cu analizele astea complexe, cu Victoria Nuland, cu justitia americana, cine e Victoria Nuland, ce ne intereseaza justitia americana??? Tzara asta a luat-o realmente razna, inocularea via ProTv a filoamericanismului a prins ca intr-un mecanism dement, supradimensionandu-se ca o tumoare… Fratilor, despre ce vorbiti aici? Ati fost vreodata in America, ati pus piciorul pe pamant american? Eu da, de patru ori, cumulat am stat aproape un an acolo… Ati remarcat vreun fel de comuniune, de asemanare, cea mai mica asemanare, cu societatea noastra, cu modul nostru de a aborda viata, cu limbajul nostru social, cu codul nostru de abordare axiologica a vietii??? Vedeti vreo istorie comuna cu noi acolo? Nu spun ca America e buna sau rea, este foarte buna, cea mai buna, mareata, magnifica, daca vreti voi, dar, vedeti vreo asemanare intre ei si noi? Daca o vedeti, aratati-mi-o , ca o mananc… Bine, in afara de faptul ca si ei au doi ochi, doua maini, organe genitale si restul, eu nu vad NIMIC, absolut NIMIC care sa acomuneze America si Romania in plan uman , social, istoric, nu pot exista doua realitati mai diferite decat America si Romania…Cred ca pana si de Rusia e mai apropiata America in plan ideologic si oarecum uman, pentru ca ambele popoare sunt mari si au tendinte mesianice… Pe mine ma intriga totusi ce soldatei fideli, ce prozeliti, ce analisti de cafenea gasesc pe acest forum de comentarii… Un nou limbaj de lemn care se dezvolta, mai periculos decat acela comunist, pentru ca acela macar nu avea pretentia ca e \”cool\”, asta are si pretentia asta…Nu mai continui pentru ca m-am scarbit, oricum, ideea e , sa stiti ca Romania profunda nu gandeste deloc ca voi… Am un bar in centrul Constantei, sunt administratorul lui, am clienti destul de educati, doctori, ingineri, soferi, de toate felurile, nici unul dintre ei nu traieste in lumea asta pe care o proiectati voi, nici unui nu-i pasa de Nuland sau de justitia americana, si , in general, consacra Americii per ansamblu cam unu la suta din gandirea lor zilnica….
Va multumesc pentru lectura articolelor mele din OC. Am dat, in raspunsul pentru „nicu”, o explicatie in extenso privind nerealizarea intilnirii Ponta-Nuland. Nu vad, cu riscul de a va dezamagi, ce as mai putea adauga. Fiecare putem avea lectura proprie a acestui (cum sa-l mai numesc?) dialog care n-a avut loc. Dvs. aveti un punct de vedere format pe care il respect, asa cum m-as fi bucurat sa nu asezati punctul meu de vedere in categoria unei abordari necinstite a acestei neintilniri.
Dv, d-le RCC spuneti ca incercati sa fiti cinstit cu cititorii. Trebuia sa specificati ca numai cu cititorii Observatorului Cultural. Explicatia cu Victor Ponta este pt copii. Este pt prima data cand VP dispare ca un lash si nu spune unde este! Asta nu va da nimic de inteles. Vrea mereu sa pozeze in „eu sunt mic, nu stiu nimic!” Si credeti-ma ca partea a doua este perfect adevarata. Cat despre mine, sa stiti ca citesc in OC numai articolele scrise de doua persoane, dv si nene Bedros. Si sa stiti ca imi amintesc, cu f mici exceptii, de Rodica Toth, care in tineretea mea scria intr-o alta revista de succes.
Nu cred ca vom ajunge prea departe pentru ca am impresia ca amestecati unele citate din textul meu cu raspunsul pe care vi l-am dat la unele postari ale dvs. Ma voi retrage asadar cordial din aceasta polemica sterila, invitindu-va sa recititi totusi postarea dvs. din 23 ianuarie (paragraful care incepe cu „Or, ce vedem?”) la care s-a referit postarea mea referitoare la „jumatatea de justitie” despre care nu eu, ci dvs. ati scris.
RCC: Daca va mai uitati o data, vedeți ca nu-i vorba de jumătate din Justiție ci de jumătatea nereprezentata la conferință de presa de la Ambasada SUA.
Toate bune!E2DBB
Radu Calin Cristea are
radacini mai sanatoase
decat politicianul care
cauta a lui foloase.
Nu pot decit sa perseverez in bunavointa fata de dvs. Sper ca vorbim de acelasi lucru pe care il gasiti in finalul postarii mele de raspuns la precedenta dvs. interventie. Ma refeream acolo, nefiind de acord cu lectura dvs., la justitie. Ultimul citat confirma ca ma refer la o realitate romaneasca filtrata, in opinia mea, de niste actori care ar putea reprezenta doar o parte (consistenta) a acesteia.
V[ citez, dle Cristea: Aceleaşi figuri sau altele, la fel de unidirecţionate politic, au fost chemate la Ambasada americană şi considerate a fi cei mai recomandaţi exponenţi ai societăţii civile şi ai mediilor de informare, în august 2012, cu ocazia vizitei la Bucureşti a lui Philip Gordon (PG), predecesorul pe post a lui VN. Acelaşi scenariu, aceeaşi regie, aceeaşi actori, aceeaşi piesă. Ce fel de înfăţişare a stării de fapt, încîlcită şi convulsivă, a realității româneşti a intenționat să obțină Departamentul de Stat aşezînd la masa dialogului cu Philip Gordon şi Victoria Nuland aproape exclusiv o secţiune monolitică a societăţii civile, incluzînd aici şi presa? Senzaţia amară ar putea fi, din păcate, aceea că, în ultimii ani, Departamentul de Stat se raportează doar la o Românie convenabilă pentru o viziune prefabricate pe care, simplist şi amăgitor, o solidifică prin creditarea unei singure jumătăţi de adevăr.
La cit sinteti de binevoitor cu mine, mi-as dori sa aveti dreptate, dle Cristea. Numai ca textul dv nu ajuta.
Nu pot sa refuz sa raspund, mai ales ca inteleg ca reprezinti o comunitate de idei. Felul in care „paginati” intrebarea ascunde un raspuns pe care nu ezitati de altfel sa-l si formulati. Daca mai adaugam ironiile si „minunarile” referitoare la „evolutia” si „involutiile” mele nu prea mai inteleg ce nevoie aveti de mine. Va satisfac totusi curiozitatea de grup. 1. Nu veti gasi in comentariile mele scenarii speculative (ma las contrazis!), cum ar fi acela despre o intilnire care nu a avut loc 2. Dna Nuland a dat o explicatie rezonabila acestei neintilniri, asa incit, din punct de vedere formal, subiectul mi s-a parut suficient de clarificat 3. Nivelul de reprezentare (Ministrul de Externe Titus Corlatean) a fost acoperitor pentru rangul diplomatic al Dnei Nuland. As putea sa amintesc ca in 31 oct. 2013, la Budapesta, Dna Nuland s-a intilnit cu Ministrii de Externe ai tarilor din asa-numit Grup de la Visegrad, gazda fiind seful diplomatiei maghiare Janos Martonyi. N-au fost intilniri nici cu Presedintele Janos Ader, nici cu Premierul Viktor Orban si presa maghiara nu s-a dat de ceasul mortii desi sub guvernarea Fidesz democratia maghiara a suferit 4. Optiunea Premierului a putut avea cauze obiective sau subiective, dar, va repet, nu veti gasi in analizele mele decit, eventual, intr-un registru ironic, speculatii care incep cu „daca…” Daca (acesta nu e un scenariu!) as fi fost consilierul Dlui Ponta atunci v-as fi putut spune ce sfat i-as fi dat. Va trebui insa sa va multumiti doar cu ceea ce sunt, adica doar un jurnalist care incearca sa fie cinstit cu cititorii sai, apelind la toate informatiile pe care le-a putut stringe pentru citeva teme ce i s-au parut cu adevarat serioase. Imi pare rau ca, desigur dezmagindu-va, nu fac parte dintre jurnalistii pentru care miezul acestei vizite a fost neintilnirea Ponta-Nuland.
Excelenta, detaliata analiza de discurs/discursuri! Felicitari!
Statul roman este si membru UE, dar politicenii par obsedati doar de semnalele dinspre USA, NATO. Tot politicanul roman este, in diverse doze, proamerican. In rest, „rastalmacirea” vorbelor Celuilalt este o traditie politica romaneasca, face parte din retorica specifica.
Pana una-alta, cine calatoreste prin Romania…vede o tara ruinata. Surpermarketul este centrul „economic” al oraselelor lovite succesiv de sitematizarea administrativ-teritoriala din ceausism, apoi de parjolul falimentarii industriilor locale. O tara depopulata, comune din Transilvania, Moldova subcarpatica, Gorj, prin care treci, te fac sa vezi un paradox tipic: pamant in parloaga, viloace nelocuite cu proprietari care lucreaza in Vest, cate o casuta cu un bec orb, eclipsa. Alte sate sunt parasite cu totul. Romania, in 1939, la un teritoriu un pic mai mare avea 18 milioane de locuitori. Acum suntem tot pe acolo. Pe bune! Poate, in viiitor, vom avea nevoie de colonizare. E absurd, dar este adevarat!
Elitele de azi, mai mult decat cele din trecut, sunt: indiferente, incompetente, iresponsabile, fara nicio legatura cu natiunea pe care o conduc (desi, nu cred ca romanii-la modul autentic-mai alcatuiesc o natiune) Sentimentele antielita par justificate. Multi credem ca nu avem partide politice, ci doar grupuri transpartinice legate de interese concrete si diverse. Doctrina este un pretext. Politicenii nu stiu in ce tara traiesc, nu o cunosc. Traiesc intr-o alta dimensiune. Nu cunosc un alt caz, in istoria recenta, de „reforma permanenta”. In Romania se intampla. Exista doar discurs oficial despre…Daca are loc vreun eveniment imprevizibil, atunci se cauta solutii ad-hoc.
Unii dintre noi, destui, incepem sa ne gandim la avantajele unui stat condus de tehnocrati. Ne-am saturat de improvizatii, de politicianul sinecurist. Altii ne gandim ca si solutia monarhica e o solutie. Camarilele sunt mai constante, mai discrete, mai putin flamande…
Mihaela Grancea
Stimate domnule RCC,
va urmaresc de multa vreme si tot nu incetez sa ma minunez de evolutia si involutiile dvs. Faceti parte din categora comentatorilor tip… \”bobocule, cum le stii \’mneata pe toate, mai rar cineva\”. Tocmai de aceea asteptam o parere avizata in privinta comportamentlui lui Victor Ponta, stiti, glumetul atit de apreciat de dvs. Si dvs., nimic. Sau si dvs. vi s-a parut atit de infantil incit ati trecut cu discretie peste? Tare am fi curiosi sa stim ce si cum ginditi dvs in chestia asta spinoasa!
Faptul ca tu care esti un profund cunoscator al relatiilor romano-americane scrii ca textul meu este „binevenit” inseamna pentru mine mai mult decit un compliment. Comisarii? Da, si eu am sentimentul ca revine in forta un spirit justitiar de urita amintire. Treaca de la noi…
Comentariile dvs. – elaborate, atent descriptive, pline de idei si intotdeauna sucind perspectivele intr-un mod foarte original – fac bine si acestei discutii. In spatele frazelor mele a stat o intentie simpla: o vizita importanta a trecut ca fulgerul si n-a lasat in urma un mesaj unitar – ceva a declarat VN si altceva Presedintele Basescu – pentru uzul unor cititori/telespectatori mai putin avizati. Am mai aflat de la dl. Ponta ca vizita ar fi avut o componenta confidentiala de componenta CSAT. Acesta a fost, ca preiau o formulare a dvs., centrul de greutate al comentariului meu: sa aflu un miez rezonabil de adevar despre o vizita ce s-a aratat a fi relativ misterioasa. Nu stiu daca am reusit. Nu va ascund ca m-au pus pe ginduri si interlocutorii selectati ca emisari ai societatii civile. Imi amintesc de alte vremuri, de exemplu in mandatul excelentului Ambasador al SUA la Bucuresti Michael Guest, cind pentru diverse discutii informale purtate la Ambasada SUA erau invitati jurnalisti extrem de diversi. Sa nu ma suspectati ca as vorbi in numele meu, eu nu ma aflam atunci in Romania. Va multumesc pentru comentariu. Recunosc ca nu ma regasesc in unele interpretari ale dvs. cum ar fi aceea ca as fi sugerat ca ar exista in Romania o justitie „favorizata” de DS. Nu mi-a trecut prin cap si prin scris o asemenea idee.
Si asa esti luat \”in colimator\”. Cu acest text foarte binevenit vei trece in randul celor denuntat de \”anti atlantism\”. Dar, va trece si perioada de glorie a comisarilor…
Referitor la 11 septembrie si confidentialitate – oferirea de informatii despre „networking”-ul al Qaeda. Miscare nu doar legitima dar si stralucita din punct de vedere al consolidarii unei relatii puternice.
Act manque, la dl RCC – (semi)pleonasm, în fond: coşmarul este un vis urît (rău). Rateul vine din prea mare precauţie – dar unde se răzbună, o la la!
E o problemă să fii pro USL şi prooccidental, concomitent, cînd Dreapta românească o ţine una şi bună – guvernarea USL este antieuropeană, antiamericană, antioccidentală, antidemocratică, antijustiţie, anti tot ce-nseamnă valori ale civilizaţiei vestice.
Şi mai greu, cînd propaganda aceasta a prins, pe lîngă marile cancelarii apusene – şi nu chiar nejustificat, nu?
Aproape imposibil, cînd sintagma lansată de băsism – lovitura de stat – a fost adjudecată în Vest, cel puţin aşa arată desele controale la care e supusă guvernarea USL, din exterior. Precum şi desele atenţionări, cu ocazii care altădată nu stîrneau pic de interes la Bruxelles, Berlin, Washington DC.
Dl RCC încearcă imposibilul, în acest text – să privească obiectiv situaţia, ca să poată trage concluzii juste. O bilă cam jumătate albă ar putea primi pentru surpriza produsă de asta: Maşinaţiunile inacceptabile din Parlament barate prin înseşi resorturile interne ale unui stat de drept, iată, funcţional, precum şi consideraţiile cel puţin inabile pe tema politizării justiţiei trimit la o judecată categorică: politicul şi-a depăşit atribuţiile, punînd în cumpănă libera exprimare a sistemului judiciar.
Abil formulată ambiguitatea, se cunoaşte meseriaşul! Ar fi derapaje dar – cum statul de drept e funcţional – inabilităţile sînt barate (de la sine, reflex? Nu e clar).
Obiectivitatea absolută e ca centrul cercului – locul geometric a ceva egal depărtat de toate puntele de pe circumferinţa… de referinţă. Ceva poate îndeplini condiţia dar cineva n-are cum. Dl RCC o dovedeşte apăsînd pe două aspecte: 1) Ar mai fi Justiţia sacrosantă şi intangibilă, în America, dacă s-ar dovedi coruptă? (Quod licet Jovi etc.) 2) Departamentul de Stat se raportează doar la o Românie convenabilă pentru o viziune prefabricate pe care, simplist şi amăgitor, o solidifică prin creditarea unei singure jumătăţi de adevăr.
A dispărut orice precauţie protocolară, atunci cînd a intrat în tură imperioasa nevoie de afirmare a loialităţii faţă de adevărul celeilalte jumătăţi (cea ignorată, pare-se, de Departamentul de Stat).
Or, ce vedem? Că nici vorbă de opoziţia Jovi/bovi fiindcă Justiţia din America nu-i defel în vreun pericol. Atunci, ipoteza de lucru a dlui RCC nu vrea decît să sugereze că, dimpotriva, Justiţia din România este în situaţia de a i se da peste degete, de a fi trasă de urechi. Şi că este necesară corecţia, ceea ce nu-nseamnă nicicum atentat la independenţa Justiţiei. Sau, nu-nseamnă altceva decît a-i reda independenţa, de vreme ce, acum, este independentă doar pentru jumătatea aceea de Românie, dar nu şi faţă de cealaltă – favorizată şi de Departamentul de Stat.
Nu ştiu de ce mă tot împinge analiza pe text, spre ştiinţele pozitiviste, la care n-am excelat vreodată. După geometrie, fizica: apare şi termenul „centru de greutate” al textului. Care nu-i acolo unde-i periată Mss Noland ci acolo unde-i pusă la-ndoială analiza Departamentului de Stat, căruia Mss Noland îi aparţine. Greu de crezut – fiindcă nelogic – ca Mss Noland să fie o excelentă funcţionară dimplomatică, dacă funcţionează într-o instituţie deficitară la capitolul Analiză. Dacă nu cumva deficienţa DS de la Mss Noland se trage, fiind d-ei Asistentă a Secretarului american de Stat pentru probleme europene şi eurasiatice.
Nu mă aşteptam ca dl RCC să fie aşa rău comunicator, într-un text atît de atent elaborat. Dar îmi dau seama că era inevitabil, cîtă vreme trimite mesaje contradictorii. Şi n-are altele, probabil. Poate pentru că-n spatele său stă opoziţia îndîrjită a celeilalte jumătăţi de ţară (ce eufemism pentru 70% în alegeri, pricepeţi ironia?) Care-şi cere dreptul de a fi tratată şi ea – ori numai ea – ca aliat strategic al SUA.
Cred că-n USL ar trebui reintrodus învăţămîntul politic. Şi să-nceapă cu tema Alianţa strategică a Romîniei cu SUA.
Si eu sunt extrem de contrariat de cum se comunica, in general, in Romania. Mai precis – de cum nu se comunica. E un dezastru, mai ales in comunicarea publica si institutionala. Vedeti ce s-a intimplat cu tragedia din Muntii Apuseni. Mediul politic are o suficienta careia nu-i gasesc o explicatie logica, mai ales ca, dupa atitia ani de postcomunism, ar fi trebuit sa exerseze lectia comunicarii si sa-i inteleaga importanta capitala. Dl. Basescu? Constat ca pronunta, la fel de sigur ca in 2012, sintagma „lovitura de stat”. Avusese o perioada cind paruse sa adopte formule mai temporizatoare – „incercare”, „tentativa”. E dezarmant sa vezi cum se joaca liderii politici cu vorbele. Daca in decembrie ’89 a fost (si) lovitura de stat in Romania atunci poate ca seful statului ar fi putut avea un reper analitic de care sa tina seama. Va multumesc pentru aprecieri.
Eu zic sa ne bucuram ca SUA este cu noi. Nu e gargara cind ne considera niste aliati. Primul semnal pe care l-am dat a fost prin Presedintele Constantinescu cind s-a deschis spatiul aerian al Romaniei pentru avioanele americane pentru a bombarda Belgradul in timpul lui Milosevici. Imediat dupa aceea a venit Blair la noi in parlament si ne-a spus sa ne consideram aliati si ca oricine ar ataca Romania inseamna ca ar ataca NATO. Asta e clar. Am devenit un partener mai sucit, cu nazuri, pe care americanii vor sa-l ajute sa se corecteze. Asta am inteles eu din vizita dnei diplomat.
D-le Radu Calin Cristea,
Analiza dv. este apreciabila . Va felicit. Marturisesc ca ma incearca uneori dezgustul cind citesc articole cu semnaturi celebre in care partizanatul politic stilceste logica, iar cititorul -avizat sau nu-ramine cu un gust amar.
Cred ca unul dintre motive este tocmai vechea dificultate nationala a exercitarii dialogului, nesocotirea regulilor sale in favoarea executarii umilitorului „rol” de portavoce a comenzii politice.
Nu avem un DIALOG daca Basescu vorbeste despre ” mere „partial alterate iar cealalta „parte”(V.N)-despre pere proaspete…., dar cind scenariul se perpetueaza cu obstinatie in contra majoritatii USL de catre acea O anumita parte a presei-singura care are dreptul sa participle la conferinta de presa- lipsa bunului simt devine stinjenitoare…
Te intrebi si cum e posibil ca discursul „catastrofic”basescian , enormitatile tip „‘lovitura de stat””sa sune bine” chiar si in urechea unor distinsi si apreciati filosofi, politologi,scriitori?
Cunoasteti din presa/tv asemenea atitudini; ele sint cele care raspindesc rezultatele „prestatiilor politice discutabile” la care va referiti.
Este jalnic ca sub umbrela „numelui”sa se prefere dialogului taclalele, aciditatea extrema, punerea talentul in serviciul „siretlicurilor de comunicare”.
Personal, ii compatimesc pe cei care decripteaza „pericolul USL-ist”(!?!) ca si pe aceia care se simt apasati de „teroarea majoritatii” incit striga ca ar vota-o pina si pe d-na Udrea , numai sa salveze……ce?
Cu stima,
Alina Popescu
Sa punem putina ordine in lucruri. Probabil ca, in fuga condeiului, ati scris Bneghazi in loc de Benghazi in postarea dvs. Aflu de la dvs. ca ar exista „dive” in mediul diplomatic. As fi curios sa aflu si alte detalii. Cred ca exagerati imaginindu-va ca din comentariul de mai sus ar rezulta ca Dna Nuland ar fi „preferata” mea. Literaturizati, desigur. N-a fost in intentia mea sa fac o radiografie a carierei Dnei Nuland, ci doar sa scot in relief acele informatii relevante pentru relatia bilaterala romano-americana. Da, Dna Nuland este un expert foarte bine documentat si cu o rafinata intelegere a spatiului romanesc. Imi mentin aprecierea privind potentialul redutabil al Dnei Nuland. Poate mai vorbim peste ani despre acest diplomat care, revenind la oile noastre, cunoaste ca-n palma Romania.
Domnule Cristea, dumneavoastra scrieti despre vizita acestei doamne Nuland intr-un fel cum nu l-am mai citit in media romaneasca. Nu citesc „Observatorul cultural”, un prieten mi-a sugerat sa va citesc textul. E OK, aveti argumente logice, dar nu inteleg de ce o transformati pe aceasta VN intr-o mare diva a diplomatiei americane. Sa va aduc aminte cu ce boacana au prins-o cei de la ABC News, cind Nuland era purtator de cuvint al Departamentului de Stat, dupa atacul de la Bneghazi, din Libia, cind a fost asasinat Ambasadorul american Cristopher Stevens? Despre „talia” aceasta de ce nu amintiti? De ce n-ar fi avut discurs dublu si la Bucuresti? Nu stiu daca e vorba de o omisiune voita, dar cred ca analiza dvs. ar fi cistigat daca v-ati fi referit si la acest aspect f. important al biografiei preferatei dvs.
Va sunt recunoscator ca ati adus aceasta tema in discutia de pe forum. Emil Hurezeanu descrie un scenariu interesant si, dupa opinia mea, plauzibil in unele din articulatiile sale. Retineti ca si Premierul Ponta a vorbit, in contextul vizitei Dnei Nuland, despre un dosar \”confidential\” ce urmeaza sa fie discutat in CSAT. Romania a demonstrat, mai ales pe zona de intelligence, mai ales dupa tragedia din 11 Septembrie, ca este bine conectata la situatia tensionata din Orientul Apropiat. Poate ca nu e intimplator faptul ca Presedintele Basescu a fost insotit in vizita sa in Israel si Teritoriile Palestiniene de Directorul SRI Maior. Dar sa nu speculam prea mult.
Ma preocupa subiectul. Va citez ce am gasit in presa despre ce a spus Emil Hurezeanu la un canal TV. Pe mine m-a pus pe ginduri.
“Vă aduceți aminte că domnul Ponta a spus că Victoria Nuland a venit la București pentru discutarea unui subiect tabu, confidențial, care se va discuta doar în CSAT? Acest subiect a fost confirmat și de alți lideri români. A existat acest subiect, pe care l-a discutat la telefon cu mai mulți lideri români însuși secretarul de stat Kerry. Este foarte posibil ca domnul Băsescu, – într-o suită mai lungă a liderilor români cu cunoaștere a regiunii, cu toate dosarele actualizate ale contactelor vechi și nuanțate între București și lumea arabă, între București și lumea israeliană – să fi venit într-o misiune mult mai angajată și mai interesantă decât ar putea să pară la prima vedere. Nicio vizită în Israel nu este o vizită de rutină, având în vedere situația foarte fluidă din regiune”.
“Totuși, Băsescu reprezintă o categorie de politicieni foarte informați în legătură cu ceea ce se întâmplă în Orientul Apropiat. Țineți cont de legăturile domnului Băsescu în relațiile cu Siria. Asta spune ceva despre felul cum se digeră în mod particular relațiile României cu acest colț de lume. Aș spune că România este țara cu relațiile cele mai particularizate cu lumea arabă și cu Israelul”.
Basescu si Departamentul de Stat au o relatie foarte buna si autorul nu reuseste sau nici nu intentioneaza sa inteleaga logica strinsa a acestei legaturi. E in traditia diplomatiei americane sa actioneze in sens simplificator, mizind pe un lider local de incredere si mergind apoi cu acesta pina in pinzele albe. Cred ca relatia SUA-Basescu are fundamente profunde, confidentiale, despre care s-a vorbit si in presa mai ales dupa tragedia din 11 Septembrie. Asa ca i-au putut face lui Basescu o placere stind de vorba la Bucuresti doar cu fanii acestuia.
SUA ar trebui sa acorde respect unui partener strategic ca Romania si sa trimita la Bucuresti un diplomat de cariera. Sau nu e de acord Traian Basescu?