Mi(haies) bemol diez

De sensibilitatea mult exagerata a scriitorului roman fata de orice „stimul“ venit din afara am avut ocazia sa ma conving inca o data citind raspunsul „indirect“ (fara trimitere la nume) pe care Mircea Mihaies il da unui pasaj dintr-o apreciere a mea facuta intr-un interviu din revista 22, aparut in ultima luna a anului trecut. Imi manifestam acolo un fel de regret ca destul de multi scriitori importanti au trecut imediat dupa 1990, care partial, care definitiv, din spatiul literaturii in cel al analizei si comentariului politic. N-am afirmat nici o clipa ca ar fi fost preferabil ca scriitorii in cauza sa nu fi facut acest pas. Dimpotriva. Mi se parea insa ca acest abandon, in care daca literatura nu a disparut cu totul din preocupari, atunci ea a devenit o activitate secundara, nu e deloc spre binele culturii noastre aflate de multa vreme – precizez asta acum – intr-o continua deriva, bolnava de sentimentul disparitiei din peisaj a cartilor valoroase si a autoritatii critice si tratata chiar si de cei care-i depling soarta ca o Cenusareasa prea putin demna de atentie. Tot acolo, in cadrul acelui interviu, faceam si observatia ca in momentul de fata Romania are nevoie de […]