Mircea Eliade, dinspre Portugalia (Fragment)

Sorin ALEXANDRESCU Mircea Eliade, dinspre Portugalia Editura Humanitas, Bucuresti, 2006, 308 p. Ce anume face sa rasune Ortega in viata si opera lui Eliade? Curios, Eliade nu pare a fi in stare sa conceptualizeze drama lui in modul in care o face Ortega, poate pentru ca tragedia Romaniei se precipita in anii ’40, in timp ce Spania de dupa razboiul civil, dimpotriva, se stabilizeaza. Emigrantul roman se lasa tirit de panica, cel spaniol si-o rationalizeaza: primul intelege treptat ca nu mai exista cale de intors acasa, in timp ce cel de-al doilea, dimpotriva, isi pregateste pragmatic intoarcerea1. Ortega „inventeaza“ figura naufragiului, pe care o expune punctual, aproape literal, la Buenos Aires – ca stare de inabusire (ahogarse) – la fel ca in Idei si credinte (conform notitei lui Eliade), dar pe care o ridica, altadata, la nivel de simbol, ca o conditie permanenta a omului din care acesta poate scapa numai agitindu-si bratele, adica savirsind fapte de cultura2. Ortega ezita deci intre a se resemna cu situatia lui de naufragiat, ad litteram, la Buenos Aires sau Lisabona, si a-si exercita meseria de om de cultura pentru a se salva. Eliade, care nu-i cunostea poate toate textele, interpreteaza intentia lui Ortega […]