Miscare fara oglinda coloniala

Modernitate, dans si natiune la Vera Mantero si Francisco Camacho (1985-1997) Capitolul 3. „Oglinda sparta – Dansul existentei (II)“ In eseul sau despre anestezia culturala, Allen Feldman noteaza ca una dintre cele mai raspindite conceptii in teoretizarea violentei moderne deriva din influenta lucrare Procesul civilizatiei a sociologului german Norbert Elias. Asertiunea lui Elias cum ca „modernizarea stipuleaza drept necesara retragerea violentei din viata de zi cu zi, in conditiile in care creste monopolul statului“ trebuie pusa, in viziunea lui Feldman, sub semnul intrebarii. El incepe cu exemplificarea unor cazuri in care statul decreteaza „democratizarea violentei“ prin mijloace precum dubioasa finantare a „militiilor“. Este vorba de Irlanda de Nord si de fosta Iugoslavie. Ce gasesc atragator in critica lui Feldman la adresa lui Elias este ca, sub aceasta lumina, violenta trebuie repozitionata de la „marginea proceselor civilizationale si a modernitatii europene“ inapoi in miezul „civilizatiei“ si al „modernitatii“. Aceasta schimbare de perceptie este pusa in scena de catre Mantero in naratiunile sale despre „materia“ care ii „acopera“ trupul in dansul existentei. Efectul aproape comic al primei sale aparitii in tricoul sau zdrentuit, rotunjita rochie de bal din matase si tenisii murdari este cauterizat de marturisirile, in micropovestiri, despre istoria fiecarui obiect […]