Mişcarea cu Mişcarea Populară

„2014 – ori la bal, ori la spital“ Toader Paleologu, membru PMP   Să recapitulăm. Mai întîi, cînd lumea românească era prinsă cu alte priorităţi, titulatura Mişcarea Populară a fost înscrisă la OSIM. Dacă mai ţineţi minte, de fata cea mare a preşedintelui Traian Băsescu. Ce se urmărea cu această siglă pusă sub protecţia legii? De ce era nevoie de ea? Nu ştiam. Acum ştim. Putem face şi speculaţii. De ce Ioana Băsescu? Poate pentru că avea pregătire juridică. Poate pentru că aşa a rugat-o tatăl. OK. Apoi a apărut Fundaţia Mişcarea Populară. Care aduna militanţi de toate soiurile şi făcea auzită, indirect, vocea preşedintelui. N-a făcut valuri. Dar deja se puneau bazele unei viitoare construcţii politice. Pe scena politică au urmat alegerile locale şi parlamentare – jale mare pentru PDL (demisii, repoziţionări, alţi lideri, Vasile Blaga la şefie, în locul lui Boc, în dauna Elenei Udrea şi a lui Emil Boc – uitasem că mai există charismatic-vociferantul, ţîfnos pînă mai ieri, PM) –, urmate apoi de eşecul noii majorităţi localo-parlamentare USL de a-l demite pe TB. Vocile unor Monica Macovei, Barroso, Angela Merkel au triumfat. Delir mare, democraţia a învins, lovitura de stat a eşuat. Aferim! Şi noi nu […]