Mitocania inconjuratoare

Nu exista saptamina in care sa nu izbucneasca, in mass-media, o incaierare nesanatoasa de cuvinte. Se denunta, se arata cu degetul, se arunca blesteme – totul cu un fel de apriga vioiciune. Este vizat cind un om politic, cind un intelectual, cind un artist, cind un neo-reactionar, cind un cripto-marxist… in majoritatea cazurilor, ceea ce surprinde in aceste injunghieri mediatizate este contrastul dintre violenta tonului si subtirimea continutului. in violenta specifica a polemicii contemporane, in aceasta folosire recurenta a injuriei, a condescendentei sau a ricanarii ad hominem se ascunde o forma de dezastru mental care ar fi interesant de examinat. in duritatea batjocoritoare a dezbaterii, nu atit violenta verbala este cea care pune astazi probleme (fiecare epoca si-a avut, nu-i asa, propria violenta), ci vidul pe care, de acum inainte, il ascunde. in rea-litate, aici trebuie descifrata absenta unui adevarat punct de vedere, adica a unei reflectii minimale, a unei viziuni asupra lumii. Toate acestea par sa se fi sfirsit: insasi anatema si-a pierdut conturul, ratiunile si adevaratele distinctii. De unde si violenta sa sporita. Si noua in continut. Spre deosebire de vechile polemici politice sau literare, multe razboieli verbale din zilele noastre apar cu atit mai intolerante, cu cit […]