Modernizarea în spaţiul românesc

De mult timp nu am mai citit o lucrare atît de coerent argumentată, atît de bine documentată şi bine scrisă. La intersecţia dintre economie politică, sociologie şi istorie, în sensul braudelian al termenului, lucrarea lui Cornel Ban introduce cititorul, fără a abuza deloc de epitete bombastice şi de figuri de stil rocamboleşti, în universul dezvoltării dependente a spaţiului românesc şi în oscilaţiile mai mult sau mai puţin previzibile care au caracterizat şi continuă să caracterizeze acest proces. Ban identifică două faze majore ale modernizării româneşti: „dependenţa clasică“ (1829- 1930), perioada în care provinciile de la nordul Dunării, şi ulterior, România aveau o economie similară fostelor economii coloniale, bazată pe exportul de produse agricole şi materii prime; respectiv „dependenţa semiperiferică“ (din 1930 pînă în prezent), etapă de dezvoltare caracterizată prin accentul pus de către elitele locale pe industrializare ca formă de consolidare economică şi în acelaşi timp politică, aceasta oferind o poziţie de negociere mai avantajoasă în relaţie cu marea finanţă occidentală. Raportul dintre cele două părţi rămîne totuşi unul de dependenţă, dezvoltarea României fiind subordonată intereselor occidentale: tehnologia, creditele şi pieţele rămîn, atunci ca şi acum, principalele mijloace şi în acelaşi timp scopuri ale economiei româneşti. De admirat este faptul […]