Mozart si Cioran

„Recomand muzica lui Mozart si Bach ca remediu impotriva disperarii…“, noteaza melancolic Cioran in Cartea amagirilor la doar 25 de ani, in 1936. Cum am putea sa-l contrazicem dupa alti 70, pe o alta spirala a istoriei, cu alti ingeri si demoni deopotriva? Interesant de remarcat ca majoritatea comentatorilor operei si personalitatii lui Cioran s-au oprit prea putin asupra implicatiilor muzicale ce au contribuit la metabolismul launtric al unui ardelean de fond si cu temeinica scoala germana la radacini, transplantat in rafinat-monden-frivolul Paris. Gasim in notele lui Cioran numeroase remarci despre importanta muzicii in conturarea „recursului la metoda“ si combustiile metafizice ale unei profunde trairi armonice in mecanica bine articulata a ideilor. Daca nu mai mult. Asa cum Scrisori catre cei de-acasa, Mon pays si jurnalele salvate de Simone Bouet devoaleaza un cu totul alt personaj decit razvratitul impotriva lumii si a lui Dumnezeu. Asa cum aventura erotico-afectiva cu Freulein Thoma ne da posibilitatea sa parcurgem o alta biografie launtrica, rescrisa intr-o gama mai subtila si nuantata, precum si bemol minor sau mi minor („Am o inima in mi minor. Tot ce este imi pare a fi o hrana pentru o tristete nemasurata“) in comparatie cu do major-ul aprig si […]