Muuu, zice vitelul su(s)pus…

O comedie clasica, o drama naturalist-clasica, asta este textul lui Ionescu. Rererevazut pentru a nu stiu cita oara (doar anul acesta, in trei festivaluri internationale pe trei continente), pricep (din nou) ca nimic absurd nu exista in tot expozeul dramatic, nimic nefiresc, nici macar cele doua-trei nasuri ale viitoarei neveste. Text de-o infioratoare realitate, de-o mereu socanta actualitate, pe teme „general valabile“, care da mina libera regizorilor, indiferent unde ar vietui ei. Jaques este un tinar rebel, ca orice tinar la inceputul tineretii sale… Nonconformist, mut si surd la cele zise si facute de parinti, matusi, bunici, dorind s-o rupa cu traditia si cu tot ce se mai poate rupe, apropo de familie si de societate. O societate cu reguli timpite, idioate, pe care el nu le accepta… Asta, in prima faza, Incet, tiptil, timpul trece, lui ii mai vine mintea la cap, incepe sa accepte, e de acord, revine in sinul familiei si, dupa alte citeva fasoane, se lasa sedus de cea care i se ofera, chiar daca nu-i asa cum si-o visase, o ia de nevasta si gata cu tinarul de la inceput… Devine si el un familist sadea, integrat in societatea pe care o criticase odata. Va […]