Muzeul ca muzeu/muzeul antimuzeu/muzeul viitorului

Daca in articolele precedente pe aceeasi tema1 foloseam, cu aparenta de pleonasm, sintagma „muzeul ca muzeu“ si, cu aparente de oximoron, sintagmele „muzeul antimuzeu“ si „muzeul viitorului“, in contextul de fata voi apela explicit la termenii pe care-i consider impliciti intr-o astfel de ecuatie, perspectiva si intreprindere. Pentru a putea repera/topografia acesti termeni, voi folosi ca „pretext-obiect“ predestinarea in acest scop a mamutului ceausist, supranumit de catre „dezorganizatorii“ lui (cei care il administreaza in prezent) MNAC si de catre subsemnatul „Hipercutia Pandorei“. Plec si in acest sens de la premisa ca un om bine informat si, in speta, un om de cultura nu poate sa defineasca adevarata „libertate de expresie“ doar restrictiv, prin ceea ce trebuie facut, ci si extensiv, prin ceea ce trebuie evitat. Dupa parerea mea, adevarata libertate nu se bazeaza pe ignoranta, respectiv sa faci doar ceea ce stii, ci pe cunoasterea complexa si profunda a unui fenomen si – pentru a fi cit mai liber – pe cunoasterea reperelor, normelor si principiilor care il guverneaza. Spuneam in articolele mentionate, pe alocuri cu alte cuvinte, ca menirea unui muzeu viu, opus muzeului conserva, nu este aceea de a inventaria si arhiva – de a stoca sau de […]