MUZICĂ. „Am fost foarte emoţionat de tot ceea ce este autentic în România“
Interviu cu Alain SURRANS, directorul Operei din Rennes
- 06-12-2013
- Nr. 702
-
Costin POPA
- Arte
- 1 Comentarii
Alain Surrans este una dintre cele mai complexe personalităţi manageriale care activează astăzi în Franţa lirică. Din 2005 ocupă fotoliul de director general al Operei din Rennes, iar în 2011 a fost ales preşedinte al Camerei Profesionale a directorilor de operă din Franţa. S-a născut în 1959 la Lille şi, după studii în muzică şi istoria artei, a lucrat în cadrul organizaţional al festivalului din oraşul natal, apoi în Ministerul francez al Culturii, în 1982. După şapte ani a fost numit conducător al Asociaţiei de Operă şi Balet din Îlede- France, urmînd ca, între 1994 şi 1998, să îl găsim director artistic al Orchestrei Naţionale din Lyon. În continuare, a fost solicitat din nou pentru a ocupa funcţia de consilier în Ministerul Culturii, la direcţiunea Muzică, Dans, Teatru şi Spectacole. Între timp, a mai exercitat şi funcţiile de director artistic la renumita editură pariziană Salabert şi de consilier la Opera din Paris, în timpul directoratului lui Hugues Gall. Este autorul unor apreciate volume despre muzică, precum Jeux de massacre, Le Regard du musicien,Mauricio Kagel, parcours avec l’orchestre,Musiciens en voyage. A iniţiat şi organizat expoziţii tematice despre compozitori ca Gustav Mahler, Béla Bartók, Maurice Ravel, Edgar Varèse, Manuel de Falla, Anton […]
o ”spicuire” din interviu suna cam asha: ”pentru ca daca spectacolul este bun, cateodata publicul nu-l poate intzeledge…”
Shi, iara ”hmm…”: silogizmu’ ”daca, atunci”, daca il acceptam (dar, poate ca *ba*, ca suntem chiar ”artiste”), admite cam asha, se numeshte ”contrara” (sau, ma cam scuzatz’, cum vetzi vrea Dvs. sa o numitzi), care chiar *suna* chiar cam asha:
”ca, daca publicul intzelege *intotdeauna*, spectacolul *nu e bun*”.
Shi, iara hm… Mie mi se pare (mda, drapata-n interviu) o atitudine *chiar elitista*. Careia, moa, ma opun.
Hm… Tataie: matale le chiar *ai*, cu *logica*? Io cred ca *ba*, di aia chiar & o scriu…
Nea Marin
P.S. Nu, n-are *nimic* d-a face cu ”reportaju’ ”, cu *interviul*, cu autorul/autoarea acestui interviu, ca sa fie *chiar foarte clar*.