MUZICĂ. Festivalul de Jazz de la Gărâna

„No matter what the fuck happens, we continue to play because it’s what we do“. Asta a spus marele chitarist John Abercrombie, în timpul concertului susţinut sîmbătă seara la Festivalul de Jazz de la Gărâna, cînd dna Elena Udrea, însoţită de ,,animalele“ sale de companie, a îndrăznit să ne viziteze, coborînd cu uşurinţă din lumea manelelor în care se învîrteşte într-una dintre puţinele ce i-au rămas inaccesibile… lumea jazzului. Nu orice jazz, cu siguranţă, ci un „jazz“ politic, îmbrăcat în haine de gală, în lumina reflectoarelor şi a bliţurilor, sfidînd orice regulă elementară de bun-simţ, parfumat şi cocoţat la una dintre mesele rezervate nu oricui, ci tocmai cunoscătorului într-ale genului, domnului Emil Boc…! Huiduită, fluierată, dna Udrea plutea, mişcată probabil de muzica unuia dintre cei mai buni chitarişti peste care, fără reţinere, trecea. Credea, oare, stimata doamnă că fiind noi, toţi, hipnotizaţi de chitara lui Abercrombie, o să tăcem? Sau şi-a ales cel mai bun moment cu putinţă, cel de dinaintea furtunii? Oricum, cum îi stă uneori bine românului, respectabilele personaje s-au făcut că nu văd şi nu aud nimic. Doar propriile imagini reflectate – nu? – cel mai bine în propriii ochi.   Şi atunci ne întrebăm: ce a […]