MUZICĂ. Final grandios cu Haydn
- 06-10-2011
- Nr. 595
-
Theodor E. ULIERIU-ROSTÁS
- Arte
- 3 Comentarii
Acum aproape două săptămîni, Festivalul Enescu îşi încheia somptuos concertele de la miezul nopţii cu cele două oratorii germane ale lui Haydn, Creaţiunea (vineri, 23 septembrie) şi Anotimpurile (sîmbătă, 24 septembrie). Un final care venea în prelungirea concertului Mozart oferit de Ton Koopman şi Orchestra Barocă din Amsterdam, aducînd pe scenă unul dintre puţinele ansambluri specializate în interpretarea istorică a muzicii clasicismului şi a perioadei de tranziţie de la baroc la clasicism: Orchestra of the Age of Enlightenment, însoţită de Choir of the Enlightenment. Aşa cum observam încă din avanpremiera festivalului, Creaţiunea a fost prezentă şi în programul ediţiei din 2009 (varianta engleză, în interpretarea lui Marc Minkowski şi Les Musiciens du Louvre). Decizia reluării oratoriului anul acesta n-a fost cea mai originală cu putinţă, dar integrarea acestuia într-o microserie Haydn şi ideea de a aduce la pupitrul aceleiaşi orchestre doi dirijori foarte diferiţi cum sînt Trevor Pinnock şi Ádám Fischer au recontextualizat în chip fericit lucrarea în acest final de festival. Zic foarte diferiţi, fiindcă Trevor Pinnock este un veteran al interpretării istorice a barocului, clavecinist la origine, dar cu o carieră prodigioasă de interpret al muzicii lui C.P.E. Bach, Mozart şi Haydn, la pupitrul ansamblului The English […]
am stat in stal dreapta, destul de „pe mijloc” dar cred ca asta este irelevant. da, ma refer la ambele oratorii. am descris in primul comentariu ce s-a auzit. fetele nu aveau tehnica necesara pentru amploare sonora care se cerea. erau voci albe care acopereau cum puteau ca sa sune mai plin. poate daca ar fi fost mai multe… basii, in schimb, au fost buni.
Vă mulțumesc pentru reacție! Trebuie să spun că mă miră impresia pe care v-a lăsat-o Choir of the Enlightenment, dar orice concert poate naște păreri diferite, firește, iar menirea unei recenzii e să alimenteze dialogul. V-aș întreba deci, nu în căutarea unui contraargument ci ca să-mi explic diferența de percepție: unde ați stat în timpul concertului? Și apoi, vă referiți la ambele oratorii?
Trebuie sa va contrazic in ceea ce ati scris despre cor, care nu a avut nicidecum o sonoritate omogena. Partida basilor a sunat foarte bine (aici partida a fost omogena), insa partidele feminine erau si insuficiente numeric, si inconsistente vocal. Sopranele aveau vreo 4 culori in acelasi timp, aspropiindu-se de sonoritatea Corului Radio de la noi, care …parca se indreapta spre amatorism.
Altfel, frumos articol si felicitari!