Muzica. Jazzul – opera deschisa?

In toate speculatiile contemporane asupra operei deschise, referintele la jazz sint numeroase, dar foarte prudente, ba chiar stinghere. Alain Gerber remarca aceasta „perpetua neispravire care face si din jazz o arta foarte deschisa“. André Hodeir afirma ca improvizatorul „se misca intr-un timp mai deschis“ si toata reflectia sa asupra compozitiei de jazz sta in aceasta dilema: cum sa scriu jazzul pastrind spatiile deschise, fara a dauna coeziunii operei? Cercetarile sale de teoretician si de compozitor il vor duce in mod natural linga „forma deschisa“. Finnegan’s Wake de James Joyce, „exemplu limita de creatie deschisa“, ii serveste, in acelasi timp, de model lui Umberto Eco si drept sursa de inspiratie lui André Hodeir pentru dipticul Jazz on Joyce. Compozitorul contemporan Luciano Berio propune in 1958 Thema (Omagio a Joyce) pentru benzi magnetice. Muzica contemporana este adesea data ca exemplu de catre Eco insusi. Daca serialitatea, transgresind legile tonalitatii, a oferit alte orizonturi discursului muzical, ea nu a putut sa evite, la rindul sau, sa impuna alte legi coercitive. Ca reactie la noile dogme, multi creatori au propus opere in care hazardul pare a juca un rol foarte mare. Deschiderea consta atunci in pluralitatea lecturilor posibile, dar fiecare dintre ele este controlata […]