MUZICĂ. Mendelssohn sau dezavantajul originilor

Revista Observator cultural este invitată la Festivalul de Poez Deşi 2009 este un an generos în aniversări şi comemorări muzicale, nici una nu pare să intereseze suficient organizatorii de evenimente popular-culturale. Potenţialul de piaţă al numelor vizate – Händel, Haydn şi Mendelssohn – arată onorabil, dar cu un impact insuficient de atrăgător pentru prime time news. Probabil că prima explicaţie ar fi de găsit în scuturarea celor trei de coroanele şi epoleţii acordaţi cu entuziasm de contemporani, în favoarea unor eroi mai strălucitori. Elvis Presley a fost regele rock’n-rollului, dar doar pînă la Michael Jackson, învestit king of pop şi sanctificat the greatest of all time, graţie aurei lacrimogene a morţii premature. Desigur, gusturile intens hrănite prin media muzicii uşoare nu pot fi luate la fel de în serios ca o istorie critică veche de 150 de ani, dar întrebarea cu privire la justeţea judecăţilor estetice rămîne. Compozitori consacraţi, aniversaţii amintiţi mai împart, pe lîngă reputaţie, şi pierderea statului de idol avut cîndva: Händel n-a avut concurenţă în vocal-simfonic vreo 70 de ani, pînă la redescoperirea lui Bach; Haydn a fost ales geniul veşnic tînăr, doar pentru a îngroşa peste puţină vreme rîndurile respectabililor, la apariţia lui Mozart; Mendelssohn, în […]