MUZICĂ. O trupă nedreptăţită

  • Recomandă articolul
În muzică se întîmplă cîteodată ca valoarea să nu fie recunoscută. Ca şi în viaţă, de altminteri. Creează omu’, scrie, compune, şi nimic. Toţi tac chitic. Refuză să aplaude şi să elogieze. Aşa stau lucrurile şi cu trupa James. Cîntă de vreo 30 de ani şi o face foarte bine. Cu toate astea, nici un răsunet sau întîmpinare encomiastică. Nu tu premii, nu tu glorie, nu tu nimic. Şi ce credeţi că şi-au spus cei de la James? Noi să fim sănătoşi, că muzica vine de la sine. Zis şi făcut. Au scos o mulţime de albume.   Trupa s-a înfiinţat în Manchester, în 1982, cînd, studenţi fiind, Paul Gilbertson (chitară), Jim Glennie (bass), Gavan Whelan (tobe) şi vocalistul Tim Booth au hotărît că au un cuvînt de spus în muzică. Nu mult timp după asta, i-au atras atenţia lui Morrissey de la The Smiths, care i-a ajutat să se lanseze. Partea proastă e că în anii ’80 au fost comparaţi prea mult cu The Smiths. Trupa a reuşit să iasă de sub mantia lui Morrissey, în cele din urmă. Au debutat cu albumul Stutter în 1986. Recunoaşterea a venit mai tîrziu, în 1991, cînd au dat lovitura cu piesa […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }